“Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel.
Binecuvântată fie viaţa mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste şi grijă.
Binecuvântaţi să fie toţi oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare.
Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumuseţea şi minunăţiile.
Binecuvântat fie adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten.”
Simbolism si arhitectura
SCHIZOFRENIA ÎN "ARTA" CONTEMPORANĂ A BUCUREŞTIULUI
Data: 25.03.2011
de Svetlana Sauciuc
Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie" (Facerea 2, 7). Cât priveşte trupul, omul a fost zidit de Dumnezeu din ţărână, iar cât priveşte sufletul, a fost zidit „după chipul Său" (Facerea 1,26).
Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem omul după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. (Geneza 1:26-27)
Cuvântul ocult provine din latinescul occultus, care înseamnă ascuns. În perioada contemporană cuvântul este folosit pentru acele ştiinţe şi arte care implică cercetarea lumilor subtile, care se presupune ca exista dincolo de percepţiile noastre obişnuite şi de experienţa noastra familiară.
Poetul Swiburne numea aparenţa lumii familiare, lumea percepţiilor obişnuite, vălul pictat, afirmând că în spatele acestei pânze colorate există o lume spirituală foarte bogată. Simbolurile, care sunt numite oculte, sunt cele folosite în partea pictată a materialului colorat, pentru a ne conduce tainic în lumea adevăratelor înţelesuri, în lumea spirituală, pe tărâmul spiritului. Simbolurile oculte - scrierile oculte în care se folosesc simbolurile - desemnează existenţa unei lumi tainice în care, doar puţini au acces. Acest articol are drept scop studierea câtorva simboluri folosite în arta, sculptura mai precis, oraşului Bucureşti pentru a vedea ce reprezintă acestea în lumea invizibilă care se ascunde atât de bine în spatele acestui voal, văl pictat, al existenţei cotidiene.
În mod logic, apare întrebarea, dacă există acest voal, acest văl pictat, cum putem fi noi, toţi ceilalţi opriţi a vedea şi a şti câte ceva despre această lume ocultă? Cum este posibil, oare, ca un aspect spiritual, invizibil, să poată fi descris printr-un simbol? Răspunsul la această întrebare nu poate veni decât din partea unor fiinţe umane care au reuşit să treacă de acest văl, să străpungă acest văl, iar apoi s-au reîntors în lumea cotidiană şi au reprezentat, au vorbit, au scris despre ceea ce au descoperit în spatele vălului, despre energia care se află în spatele unui simbol, despre energia care este vehiculată printr-un simbol. Cei care au sau au avut capacitatea de a vedea în spatele vălului au fost numiţi iniţiaţi, clarvăzători sau ocultişti. Cea mai mare parte a simbolurilor oculte care ne sunt cunoscute, dar care sunt destinate să descrie existenţa unei lumi secrete şi ascunse, au ajuns pana la noi prin astfel de fiinţe.
Se poate spune că există foarte multe ştiinţe şi arte oculte, dar cele mai cunoscute sunt magia, demonologia, alchimia, astrologia, geomanţia, numerologia, etc. Fiecare dintre aceste ştiinte sau arte sunt foarte vechi, iar fiecare şi-a dezvoltat sistemul ei specializat de simbolism. Ceea ce au comun toate este reprezenatarea simbolică care descrie într-un mod foarte précis acea lume invizibila care se află în spatele vălului pictat al existenţei cotidiene.
Dacă nu ai nici o idée despre acea lume, dacă nu ai nici cea mai mică idée despre energia ocultă a simbolului, nu înţelegi mare lucru şi nici nu ţi se pare ceva deosebit, de exemplu, în legătură cu energia ocultă ce se află în spatele unei reprezentări artistice, de orice gen.
Practica simbolismului ocult este atât de străveche încât a devenit o parte a activităţii cotidiene. Multe simboluri pe care le folosim azi îşi au rădăcinile in ocultism, dar noi nu ştim asta şi, mai ales, nu suntem conştienţi de asta. Până şi alfabetul, pe care-l utilizăm astăzi, derivă din simboluri, sunete şi numere magice.
Înţelegerea, decriptarea acestor simboluri ne ajută să înţelegem mai uşor ceea ce se ascunde în spatele vălului, care este semnificaţia reală a unei reprezentări simbolice.
Şi acum, după acest preambul, care ne va ajuta să dăm la o parte vălul şi să vedem adevărata semnificaţie a unor "opere de artă" din Bucureşti, adică energiile subtile pe care aceste reprezentări le atrag şi apoi ni le transmit.
Prima statuie, "operă de artă", pe care o analizăm este statuia ridicată în Piaţa Palatului, "sculptura" a "celebrului" mihai ghilduş.
Haideţi să vedem ce se ascunde în spatele unei nevinovate opere din marmură şi metal. Observăm că statuia se compune dintr-o ţeapă foarte înaltă care înţeapă un ovoid pe care sunt reprezentate simboluri ale tradiţiei româneşti.
Simbolismul pentru ţeapă nu trebuie explicitat prea mult, dar dacă ne gândim la ce a fost folosită în istorie putem spune cu precizie că a adus întotdeauna moartea, nu viaţa, a adus întunericul, disoluţia, dispariţia din planul fizic a celor ce au fost traşi în ţeapă. În concluzie, ţeapa, din punct de vedere simbolic, energetic subtil, aduce rezonanţa cu lumea întunericului, cu lumea tenebrelor, a demonicului.
Simbolismul ovoidului, este cunoscut în ocultism ca fiind reprezentarea eterului, a memoriei, a amintirilor legate de suflet, de viaţă, de dorinţa şi putinţa de manifestare.
Simbolurile tradiţionale româneşti, de pe ovoid, reprezintă, simbolic, subtil energetic, sufletul neamului românesc, tradiţia populară românească, cultura populară românească, tot ceea ce a realizat benefic şi pozitiv acest popor în timp.
Prin urmare, ca să traducem simbolismul acestei "opere de artă", în mod logic şi într-o manieră plină de bun simţ elementar – Sufletul poporului român, tradiţia populară românească este trasă în ţeapă, este omorâtă, aneantizată, în centrul orasului Bucuresti, sub ochii noştri care nu văd în spatele vălului, iar noi trecem nepăsători şi neştiutori de ceea ce înseamnă "opera" unui "artist".
Manifestul artistic subtil al acestei "opere de arta" este – Să dispară tradiţia populară românească, să omorâm şi să distrugem toate filoanele autentice ale sufletului poporului român, să tragem în teapă, la vedere, fără ruşine şi fără scrupule, sufletul poporului român, să ne batem joc pe faţă, la aparentă vedere, dar neştiut, ocult, de toate valorile acestui neam, să aneantizăm poporul român.
Iată ce spune şi Academia Catavencu - „Memorialului Renașterii“, celebra țeapă a lui ghilduș. Cu puține excepții, printre care și Alexandru Ghilduș, atît cunoscătorii, cît și profanii sînt de părere că „Scobitoarea cu măslină“ sau „Testiculul la frigare“, cum e alintat monumentul care a costat 56 de miliarde(Țeapă financiară), în lei vechi, n-are ce căuta acolo. Istoricul Neagu Djuvara: „E ceva înfiorător! Cînd am văzut chestia asta am spus că e un testicul străpuns de ceva“. Istoricul alegerii și amplasării Țepei a început în 2004, cînd s-a organizat concursul pentru un monument consacrat eroilor Revoluției.
Din 15 lucrări participante, juriul a ales proiectul lui ghilduș. Ministrul Culturii din acea perioadă, academicianul răzvan theodorescu, susține că el, unul, ar fi optat pentru alt proiect și că n-ar fi vrut ca monumentul lui ghilduș să fie amplasat în piață. De fapt, cel care a luat decizia n-a fost juriul, ci ion iliescu, pe atunci președintele României, căruia i-a plăcut macheta, a spus „Acest monument e al meu. Eu îl aleg!“ și tot el i-a ales și locul de amplasare, în ciuda protestelor Comisiei de Urbanism a Capitalei. ghilduș, pe care criticul de artă Mihai Oroveanu îl consideră un simplu autor de bibelouri, nu se sfiește să-și compare Țeapa cu Coloana fără sfîrșit a lui Brâncuși și e convins că ar fi victima unei conspirații. Puțin a lipsit ca din cauza scobitorii sale metafizice să fie mutate din piață statuile lui Brătianu și Maniu, care „aglomerează locul“, potrivit susținătorilor lui ghilduș.
Dacă Brătianu și Maniu au scăpat de dictatura Țepei, statuia Regelui Carol I n-are acest noroc. Nu poate fi instalată în Piața Revoluției fiindcă ar pătrunde în aria de protecție a oribilității ghildușiene. Astfel că sculptura lui Ion Codre, care ar fi trebuit să ia locul statuii ecvestre a Regelui Carol I realizate de Ivan Mesˇtrovic´ și topite în 1948 de comuniști, așteaptă: 1) să fie totuși instalată în aria de protecție a Țepei; 2) să fie amplasată pe Calea Victoriei, în fața clădirii Guvernului; 3) să fie luată Țeapa din piață și mutată în altă parte, caz în care ar dispărea și aria ei de protecție.
Am adăugat aceste rânduri pentru că aşa zisul monument- pe care nu-l place nimeni, pentru că emană o energie, pur şi simplu demoniacă, deoarece un înger nu ar vrea să tragă în teapă tradiţia şi sufletul poporului român, fiind numit şi în bătaie de joc, sau nu, „Memorialului Renașterii“.
Adică, poporul român este invitat să renască fără trecutul său, fără cultura sa ancestrală, fără tradiţiile populare, fără nimic, fără personalitati. Un popor "prost" şi umil care poate fi prostit foarte uşor pe faţă, pentru că nu ştie să dea vălul pictat la o parte şi atunci poate fi călcat în picioare oricum. Iată ce înseamnă, cu adevărat, acest mare monument şi ce influenţă malefică degajă pe o mare arie în jurul său şi chiar în mijlocul oraşului Bucureşti, capitala ţării, în care statuile marilor eroi ai neamului sunt înlăturate şi dosite pentru că … SUFLETUL POPORULUI ROMAN ESTE TRAS ÎN TEAPĂ LA VEDERE, DAR NIMENI PARE CĂ SE PRINDE DE CEEA CE REPREZINTĂ ACEASTĂ STATUIE CU ADEVARAT, IAR STATUIA A FOST CONSTRUITĂ DIN BANII CONTRIBUABILILOR.
2. În aceeaşi zona se afla o alta statuie, a unui erou al neamului Iuliu Maniu, dar statuia îl prezintă pe acesta descarnat şi într-un mod complet lipsit de armonie. Dacă nu am şti că e statuia lui Iuliu Maniu şi ne-am aşeza lângă acea statuie, pur şi simplu, în mod evident că nu am simţi o stare de armonie, de bine, ci doar o contorsionare a stomacului. Acum să ne gândim la reprezentarea simbolică a îngerilor şi a sfinţilor, aşa cum i-am văzut reprezentaţi în biserici sau în tablorurile celebre ale Renaşterii sau în statui celebre şi să comparăm cu ceea ce simţim în faţa acelor opere - bucurie, încântare, înălţare, influenţă benefică pozitivă, divină.
Ne întoarcem la statuie şi nu putem spune că simţim acea stare, ci o stare opusă, de chin, de angoasă, de dizarmonie, de dezgust, etc, stări ce aparţin lumii întunericului, demonicului, tenebrelor.
Deci, un erou al neamului românesc este ridiculizat prin proporţiile corporale şi transformat într-un demon angoasat şi angoasant care este alături de ţeapa prin care este tras în ţeapă sufletul poporului român. Astfel, rezonanţa locului a devenit una demoniacă, angoasantă, în care martirii neamului sunt ridiculizaţi şi transformaţi în demoni, iar sufletul poporului român tras în ţeapă, la vedere, fără nici o ruşine.
Dacă aceste comentarii par ridicole şi pur şi simplu incredibile – haideţi să ne uităm la statuile ce au fost mutate din Piaţa Universităţii şi la statuia lui Carol 1 şi să vedem ce simţim în stomacul nostru, apoi să comparăm cu ceea ce simţim în faţa ansamblului architectural ţeapa şi Iuliu Maniu descarnat…. Acolo este adevărul, nu în speculaţii mentale sterile…
Continuăm periplul nostru printre noile "opere de artă" ale capitalei şi … ajungem în faţa Teatrului Naţional, unde tocmai a fost ridicat un mare ansamblu statuar cu personajele lui Caragiale. Ceea ce putem observa este aceeaşi manieră dizarmonioasă, descarnată în care aceste personaje sunt reprezentate. De ce oare? Teatrul românesc, umorul românesc de bună calitate, cultura şi valorile culturale româneşti, etc., au devenit nişte caricaturi, nişte arătări descarnate şi hidoase. Dacă aţi avea, sau aveţi, un copil minor l-aţi lăsa să doarmă liniştit şi fericit în mijlocul acelui ansamblu statuar? Răspundeţi foarte sincer. Copiii sunt cei ce au puritatea şi frumuseţea lumii ingerilor. Dacă acel ansamblu architectural emană o energie bună înseamnă că i-aţi lăsa pe copii să doarmă nestânjeniţi în acel ansamblu statuar. Dar recunoasteţi cu multă sinceritate că nu aţi face asta. Dar lângă statuia lui Mihai Viteazu ce a fost fugărită de la Universitate aţi avea curajul să-l lăsaţi să doarmă? Sincer… un DA din toata inima.
Iată că bunul simţ elementar ne revelează nişte realităţi cam neplăcute. Şi anume, ansamblul architectural profund benefic, reprezentând personalităţi ale neamului, din zona Universităţii a fost mutat departe, iar rezonaţa, profund benefică a acelor statui, a fost înlocuită cu energia ansamblului statuar care-şi bate joc de cultura şi valorile românesti. Un ansamblu statuar, un monument este ca o antenă ridicată către invizibil care aduce energii foarte precise. Puteţi face comparaţia cu posturile pe care le prindeţi la tv sau la radio cu diferite antene, e acelasi lucru, exact acelasi lucru, doar ca vălul pictat al invizibilului e mai dificil de tras şi de explicat, dar bunul simţ elementar ne spune oricum adevărul despre acea realitate subtilă.
Suntem batjocoriţi pe faţă, suntem aneantizaţi pe faţă, suntem desfiinţaţi ca şi tradiţie, popor, cultura, personalităţi şi … noi ce facem?
Iată de ce schizofrenia în artă, deoarece Wikipedia spune: Schizofrenia înseamnă (greacă Σχιζοφρένεια schizein = a despica, a scinda, phren = minte, suflet), (Bleuler, 1911), sinonimă cu Dementia praecox (Kraepelin, 1896) este o denumire a unui grup de boli mintale care se includ în categoria psihozelor endogene. Schizofrenia reprezinta un grup de tulburari psihice in care realitatea este interpretată în mod anormal. Schizofrenia se caracterizează prin halucinaţii, delir, comportment şi gândire dezorganizată. Persoanele cu schizofrenie se izolează de ceilalţi oameni şi de activităţile din jurul lor, retrăgându-se într-o lume interioară marcată de psihoză.“Schizofrenia” înseamnă ”minte-scindată”, ea referindu-se la o tulburare a echilibrului emoţiilor şi a gândirii.
Şi acum să ne gândim cu mult bun simţ la ceea ce ne face să simţim această artă ce a crescut în mijlocul capitalei României şi care vrea să ne distrugă ca popor, să ne dezbine, să-şi bată joc de valorile naţionale, să ne dezechilibreze psihic şi emoţional, să ne deformeze simţul estetic, adica să ne tragă în teapa, să ne omoare psihic. Statuile eroilor naţionali sunt ascunse şi înlocuite cu ţepe şi reprezentări dezcarnate şi tenebroase, binele este dosit, dar răul este slăvit şi admirat, transformat în opera de artă. Se intorc străbunii noştri în morminte ...
Tot în limba greacă Symbolon - mai înseamnă a uni, iar dyabolon- a despărţi, a împrăştia (Divide et impera. – Dezbina si condu.). Vălul pictat dat deoparte, revelează dimensiunea simbolică ce conduce la conştientă şi unitate, în timp ce lipsa de cunoaştere a ocultului conduce la frică şi dezbinare.
Acest articol l-am scris la rugamintea unui prieten drag - Ion Pistol.
Sursa: http://www.svetlanasauciuc.ro/m9-10-8-ro-SCHIZOFRENIA-N-ARTA-CONTEMPORAN258-A-BUCURE350TIULUI
Orice actiune de luminare prin informare a celorlalti este binevenita.Aceste "sculpturi" actioneaza ca niste antene care rezoneaza cu infernuri si cel care le-a realizat nu este un prost, ci este un "om" cu inteligenta diabolica...neintamplator acestea se mai numesc si iadesuri=adica aducatoare de iad, in locul in care sunt amplasate...si vizualizate de copii si de omul obisnuit, GHICI, ce efecte vor avea?
***
„Suntem adeseori zăpăciţi, aproape că nu mai ştim ce voim cu adevărat,
nu mai ştim ce să facem, nu mai ştim ce să primim, nu mai ştim ce să respingem,
nu mai ştim în cine să ne încredem;
nu ne mai înţelegem şi nu ne mai auzim aşa cum trebuie unii pe alţii;
ne trebuie o idee forţă care să ne limpezească de urgenţă capetele
şi care să ne împreune pe toţi, plini de avânt şi intenţii bune, la lucru.”
Mihai Eminescu
UNITATE !
***
“Schimbaţi opţiunea publică, daţi-i urgent o altă direcţie, răscoliţi printre comorile ascunse ale geniului naţional, treziţi cât mai repede spiritul propriu şi caracteristic al poporului din adâncurile în care doarme, faceţi astfel să apară o uriaşă reacţiune morală, o nouă revoluţie de idei, în care ideea de spiritualitate românească să fie mai mare decât cuvinte precum uman, genial, frumos; în fine, fiţi cu o mare putere Români, Români şi iar Români...”
Mihai Eminescu
UNITATE !
***
Mancarea modificata genetic si otravita cu E-uri; Apa si Aerul otravit; vaccinurile si cipurile, aduc moarte.
STOP !
Toate acestea si cei care le-au gandit si le-au materializat, sa mearga ACUM la lada de gunoi a istoriei.
DUMNEZEULE OMNIPOTENT ajuta-ne, iarta-ne si indeparteaza de la noi oamenii acest pahar al suferintei.
Faca-se voia Ta.
Amin!
" CURATAM CAMPUL CA SA AIBE UNDE SA "ATERIZEZE" INGERII. "
http://ingeriipazitori.blogspot.com/
joculdivin@yahoo.com
SCHIZOFRENIA ÎN "ARTA" CONTEMPORANĂ A BUCUREŞTIULUI
Data: 25.03.2011
de Svetlana Sauciuc
Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie" (Facerea 2, 7). Cât priveşte trupul, omul a fost zidit de Dumnezeu din ţărână, iar cât priveşte sufletul, a fost zidit „după chipul Său" (Facerea 1,26).
Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem omul după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. (Geneza 1:26-27)
Cuvântul ocult provine din latinescul occultus, care înseamnă ascuns. În perioada contemporană cuvântul este folosit pentru acele ştiinţe şi arte care implică cercetarea lumilor subtile, care se presupune ca exista dincolo de percepţiile noastre obişnuite şi de experienţa noastra familiară.
Poetul Swiburne numea aparenţa lumii familiare, lumea percepţiilor obişnuite, vălul pictat, afirmând că în spatele acestei pânze colorate există o lume spirituală foarte bogată. Simbolurile, care sunt numite oculte, sunt cele folosite în partea pictată a materialului colorat, pentru a ne conduce tainic în lumea adevăratelor înţelesuri, în lumea spirituală, pe tărâmul spiritului. Simbolurile oculte - scrierile oculte în care se folosesc simbolurile - desemnează existenţa unei lumi tainice în care, doar puţini au acces. Acest articol are drept scop studierea câtorva simboluri folosite în arta, sculptura mai precis, oraşului Bucureşti pentru a vedea ce reprezintă acestea în lumea invizibilă care se ascunde atât de bine în spatele acestui voal, văl pictat, al existenţei cotidiene.
În mod logic, apare întrebarea, dacă există acest voal, acest văl pictat, cum putem fi noi, toţi ceilalţi opriţi a vedea şi a şti câte ceva despre această lume ocultă? Cum este posibil, oare, ca un aspect spiritual, invizibil, să poată fi descris printr-un simbol? Răspunsul la această întrebare nu poate veni decât din partea unor fiinţe umane care au reuşit să treacă de acest văl, să străpungă acest văl, iar apoi s-au reîntors în lumea cotidiană şi au reprezentat, au vorbit, au scris despre ceea ce au descoperit în spatele vălului, despre energia care se află în spatele unui simbol, despre energia care este vehiculată printr-un simbol. Cei care au sau au avut capacitatea de a vedea în spatele vălului au fost numiţi iniţiaţi, clarvăzători sau ocultişti. Cea mai mare parte a simbolurilor oculte care ne sunt cunoscute, dar care sunt destinate să descrie existenţa unei lumi secrete şi ascunse, au ajuns pana la noi prin astfel de fiinţe.
Se poate spune că există foarte multe ştiinţe şi arte oculte, dar cele mai cunoscute sunt magia, demonologia, alchimia, astrologia, geomanţia, numerologia, etc. Fiecare dintre aceste ştiinte sau arte sunt foarte vechi, iar fiecare şi-a dezvoltat sistemul ei specializat de simbolism. Ceea ce au comun toate este reprezenatarea simbolică care descrie într-un mod foarte précis acea lume invizibila care se află în spatele vălului pictat al existenţei cotidiene.
Dacă nu ai nici o idée despre acea lume, dacă nu ai nici cea mai mică idée despre energia ocultă a simbolului, nu înţelegi mare lucru şi nici nu ţi se pare ceva deosebit, de exemplu, în legătură cu energia ocultă ce se află în spatele unei reprezentări artistice, de orice gen.
Practica simbolismului ocult este atât de străveche încât a devenit o parte a activităţii cotidiene. Multe simboluri pe care le folosim azi îşi au rădăcinile in ocultism, dar noi nu ştim asta şi, mai ales, nu suntem conştienţi de asta. Până şi alfabetul, pe care-l utilizăm astăzi, derivă din simboluri, sunete şi numere magice.
Înţelegerea, decriptarea acestor simboluri ne ajută să înţelegem mai uşor ceea ce se ascunde în spatele vălului, care este semnificaţia reală a unei reprezentări simbolice.
Şi acum, după acest preambul, care ne va ajuta să dăm la o parte vălul şi să vedem adevărata semnificaţie a unor "opere de artă" din Bucureşti, adică energiile subtile pe care aceste reprezentări le atrag şi apoi ni le transmit.
Prima statuie, "operă de artă", pe care o analizăm este statuia ridicată în Piaţa Palatului, "sculptura" a "celebrului" mihai ghilduş.
Haideţi să vedem ce se ascunde în spatele unei nevinovate opere din marmură şi metal. Observăm că statuia se compune dintr-o ţeapă foarte înaltă care înţeapă un ovoid pe care sunt reprezentate simboluri ale tradiţiei româneşti.
Simbolismul pentru ţeapă nu trebuie explicitat prea mult, dar dacă ne gândim la ce a fost folosită în istorie putem spune cu precizie că a adus întotdeauna moartea, nu viaţa, a adus întunericul, disoluţia, dispariţia din planul fizic a celor ce au fost traşi în ţeapă. În concluzie, ţeapa, din punct de vedere simbolic, energetic subtil, aduce rezonanţa cu lumea întunericului, cu lumea tenebrelor, a demonicului.
Simbolismul ovoidului, este cunoscut în ocultism ca fiind reprezentarea eterului, a memoriei, a amintirilor legate de suflet, de viaţă, de dorinţa şi putinţa de manifestare.
Simbolurile tradiţionale româneşti, de pe ovoid, reprezintă, simbolic, subtil energetic, sufletul neamului românesc, tradiţia populară românească, cultura populară românească, tot ceea ce a realizat benefic şi pozitiv acest popor în timp.
Prin urmare, ca să traducem simbolismul acestei "opere de artă", în mod logic şi într-o manieră plină de bun simţ elementar – Sufletul poporului român, tradiţia populară românească este trasă în ţeapă, este omorâtă, aneantizată, în centrul orasului Bucuresti, sub ochii noştri care nu văd în spatele vălului, iar noi trecem nepăsători şi neştiutori de ceea ce înseamnă "opera" unui "artist".
Manifestul artistic subtil al acestei "opere de arta" este – Să dispară tradiţia populară românească, să omorâm şi să distrugem toate filoanele autentice ale sufletului poporului român, să tragem în teapă, la vedere, fără ruşine şi fără scrupule, sufletul poporului român, să ne batem joc pe faţă, la aparentă vedere, dar neştiut, ocult, de toate valorile acestui neam, să aneantizăm poporul român.
Iată ce spune şi Academia Catavencu - „Memorialului Renașterii“, celebra țeapă a lui ghilduș. Cu puține excepții, printre care și Alexandru Ghilduș, atît cunoscătorii, cît și profanii sînt de părere că „Scobitoarea cu măslină“ sau „Testiculul la frigare“, cum e alintat monumentul care a costat 56 de miliarde(Țeapă financiară), în lei vechi, n-are ce căuta acolo. Istoricul Neagu Djuvara: „E ceva înfiorător! Cînd am văzut chestia asta am spus că e un testicul străpuns de ceva“. Istoricul alegerii și amplasării Țepei a început în 2004, cînd s-a organizat concursul pentru un monument consacrat eroilor Revoluției.
Din 15 lucrări participante, juriul a ales proiectul lui ghilduș. Ministrul Culturii din acea perioadă, academicianul răzvan theodorescu, susține că el, unul, ar fi optat pentru alt proiect și că n-ar fi vrut ca monumentul lui ghilduș să fie amplasat în piață. De fapt, cel care a luat decizia n-a fost juriul, ci ion iliescu, pe atunci președintele României, căruia i-a plăcut macheta, a spus „Acest monument e al meu. Eu îl aleg!“ și tot el i-a ales și locul de amplasare, în ciuda protestelor Comisiei de Urbanism a Capitalei. ghilduș, pe care criticul de artă Mihai Oroveanu îl consideră un simplu autor de bibelouri, nu se sfiește să-și compare Țeapa cu Coloana fără sfîrșit a lui Brâncuși și e convins că ar fi victima unei conspirații. Puțin a lipsit ca din cauza scobitorii sale metafizice să fie mutate din piață statuile lui Brătianu și Maniu, care „aglomerează locul“, potrivit susținătorilor lui ghilduș.
Dacă Brătianu și Maniu au scăpat de dictatura Țepei, statuia Regelui Carol I n-are acest noroc. Nu poate fi instalată în Piața Revoluției fiindcă ar pătrunde în aria de protecție a oribilității ghildușiene. Astfel că sculptura lui Ion Codre, care ar fi trebuit să ia locul statuii ecvestre a Regelui Carol I realizate de Ivan Mesˇtrovic´ și topite în 1948 de comuniști, așteaptă: 1) să fie totuși instalată în aria de protecție a Țepei; 2) să fie amplasată pe Calea Victoriei, în fața clădirii Guvernului; 3) să fie luată Țeapa din piață și mutată în altă parte, caz în care ar dispărea și aria ei de protecție.
Am adăugat aceste rânduri pentru că aşa zisul monument- pe care nu-l place nimeni, pentru că emană o energie, pur şi simplu demoniacă, deoarece un înger nu ar vrea să tragă în teapă tradiţia şi sufletul poporului român, fiind numit şi în bătaie de joc, sau nu, „Memorialului Renașterii“.
Adică, poporul român este invitat să renască fără trecutul său, fără cultura sa ancestrală, fără tradiţiile populare, fără nimic, fără personalitati. Un popor "prost" şi umil care poate fi prostit foarte uşor pe faţă, pentru că nu ştie să dea vălul pictat la o parte şi atunci poate fi călcat în picioare oricum. Iată ce înseamnă, cu adevărat, acest mare monument şi ce influenţă malefică degajă pe o mare arie în jurul său şi chiar în mijlocul oraşului Bucureşti, capitala ţării, în care statuile marilor eroi ai neamului sunt înlăturate şi dosite pentru că … SUFLETUL POPORULUI ROMAN ESTE TRAS ÎN TEAPĂ LA VEDERE, DAR NIMENI PARE CĂ SE PRINDE DE CEEA CE REPREZINTĂ ACEASTĂ STATUIE CU ADEVARAT, IAR STATUIA A FOST CONSTRUITĂ DIN BANII CONTRIBUABILILOR.
2. În aceeaşi zona se afla o alta statuie, a unui erou al neamului Iuliu Maniu, dar statuia îl prezintă pe acesta descarnat şi într-un mod complet lipsit de armonie. Dacă nu am şti că e statuia lui Iuliu Maniu şi ne-am aşeza lângă acea statuie, pur şi simplu, în mod evident că nu am simţi o stare de armonie, de bine, ci doar o contorsionare a stomacului. Acum să ne gândim la reprezentarea simbolică a îngerilor şi a sfinţilor, aşa cum i-am văzut reprezentaţi în biserici sau în tablorurile celebre ale Renaşterii sau în statui celebre şi să comparăm cu ceea ce simţim în faţa acelor opere - bucurie, încântare, înălţare, influenţă benefică pozitivă, divină.
Ne întoarcem la statuie şi nu putem spune că simţim acea stare, ci o stare opusă, de chin, de angoasă, de dizarmonie, de dezgust, etc, stări ce aparţin lumii întunericului, demonicului, tenebrelor.
Deci, un erou al neamului românesc este ridiculizat prin proporţiile corporale şi transformat într-un demon angoasat şi angoasant care este alături de ţeapa prin care este tras în ţeapă sufletul poporului român. Astfel, rezonanţa locului a devenit una demoniacă, angoasantă, în care martirii neamului sunt ridiculizaţi şi transformaţi în demoni, iar sufletul poporului român tras în ţeapă, la vedere, fără nici o ruşine.
Dacă aceste comentarii par ridicole şi pur şi simplu incredibile – haideţi să ne uităm la statuile ce au fost mutate din Piaţa Universităţii şi la statuia lui Carol 1 şi să vedem ce simţim în stomacul nostru, apoi să comparăm cu ceea ce simţim în faţa ansamblului architectural ţeapa şi Iuliu Maniu descarnat…. Acolo este adevărul, nu în speculaţii mentale sterile…
Continuăm periplul nostru printre noile "opere de artă" ale capitalei şi … ajungem în faţa Teatrului Naţional, unde tocmai a fost ridicat un mare ansamblu statuar cu personajele lui Caragiale. Ceea ce putem observa este aceeaşi manieră dizarmonioasă, descarnată în care aceste personaje sunt reprezentate. De ce oare? Teatrul românesc, umorul românesc de bună calitate, cultura şi valorile culturale româneşti, etc., au devenit nişte caricaturi, nişte arătări descarnate şi hidoase. Dacă aţi avea, sau aveţi, un copil minor l-aţi lăsa să doarmă liniştit şi fericit în mijlocul acelui ansamblu statuar? Răspundeţi foarte sincer. Copiii sunt cei ce au puritatea şi frumuseţea lumii ingerilor. Dacă acel ansamblu architectural emană o energie bună înseamnă că i-aţi lăsa pe copii să doarmă nestânjeniţi în acel ansamblu statuar. Dar recunoasteţi cu multă sinceritate că nu aţi face asta. Dar lângă statuia lui Mihai Viteazu ce a fost fugărită de la Universitate aţi avea curajul să-l lăsaţi să doarmă? Sincer… un DA din toata inima.
Iată că bunul simţ elementar ne revelează nişte realităţi cam neplăcute. Şi anume, ansamblul architectural profund benefic, reprezentând personalităţi ale neamului, din zona Universităţii a fost mutat departe, iar rezonaţa, profund benefică a acelor statui, a fost înlocuită cu energia ansamblului statuar care-şi bate joc de cultura şi valorile românesti. Un ansamblu statuar, un monument este ca o antenă ridicată către invizibil care aduce energii foarte precise. Puteţi face comparaţia cu posturile pe care le prindeţi la tv sau la radio cu diferite antene, e acelasi lucru, exact acelasi lucru, doar ca vălul pictat al invizibilului e mai dificil de tras şi de explicat, dar bunul simţ elementar ne spune oricum adevărul despre acea realitate subtilă.
Suntem batjocoriţi pe faţă, suntem aneantizaţi pe faţă, suntem desfiinţaţi ca şi tradiţie, popor, cultura, personalităţi şi … noi ce facem?
Iată de ce schizofrenia în artă, deoarece Wikipedia spune: Schizofrenia înseamnă (greacă Σχιζοφρένεια schizein = a despica, a scinda, phren = minte, suflet), (Bleuler, 1911), sinonimă cu Dementia praecox (Kraepelin, 1896) este o denumire a unui grup de boli mintale care se includ în categoria psihozelor endogene. Schizofrenia reprezinta un grup de tulburari psihice in care realitatea este interpretată în mod anormal. Schizofrenia se caracterizează prin halucinaţii, delir, comportment şi gândire dezorganizată. Persoanele cu schizofrenie se izolează de ceilalţi oameni şi de activităţile din jurul lor, retrăgându-se într-o lume interioară marcată de psihoză.“Schizofrenia” înseamnă ”minte-scindată”, ea referindu-se la o tulburare a echilibrului emoţiilor şi a gândirii.
Şi acum să ne gândim cu mult bun simţ la ceea ce ne face să simţim această artă ce a crescut în mijlocul capitalei României şi care vrea să ne distrugă ca popor, să ne dezbine, să-şi bată joc de valorile naţionale, să ne dezechilibreze psihic şi emoţional, să ne deformeze simţul estetic, adica să ne tragă în teapa, să ne omoare psihic. Statuile eroilor naţionali sunt ascunse şi înlocuite cu ţepe şi reprezentări dezcarnate şi tenebroase, binele este dosit, dar răul este slăvit şi admirat, transformat în opera de artă. Se intorc străbunii noştri în morminte ...
Tot în limba greacă Symbolon - mai înseamnă a uni, iar dyabolon- a despărţi, a împrăştia (Divide et impera. – Dezbina si condu.). Vălul pictat dat deoparte, revelează dimensiunea simbolică ce conduce la conştientă şi unitate, în timp ce lipsa de cunoaştere a ocultului conduce la frică şi dezbinare.
Acest articol l-am scris la rugamintea unui prieten drag - Ion Pistol.
Sursa: http://www.svetlanasauciuc.ro/m9-10-8-ro-SCHIZOFRENIA-N-ARTA-CONTEMPORAN258-A-BUCURE350TIULUI
Orice actiune de luminare prin informare a celorlalti este binevenita.Aceste "sculpturi" actioneaza ca niste antene care rezoneaza cu infernuri si cel care le-a realizat nu este un prost, ci este un "om" cu inteligenta diabolica...neintamplator acestea se mai numesc si iadesuri=adica aducatoare de iad, in locul in care sunt amplasate...si vizualizate de copii si de omul obisnuit, GHICI, ce efecte vor avea?
***
„Suntem adeseori zăpăciţi, aproape că nu mai ştim ce voim cu adevărat,
nu mai ştim ce să facem, nu mai ştim ce să primim, nu mai ştim ce să respingem,
nu mai ştim în cine să ne încredem;
nu ne mai înţelegem şi nu ne mai auzim aşa cum trebuie unii pe alţii;
ne trebuie o idee forţă care să ne limpezească de urgenţă capetele
şi care să ne împreune pe toţi, plini de avânt şi intenţii bune, la lucru.”
Mihai Eminescu
UNITATE !
***
“Schimbaţi opţiunea publică, daţi-i urgent o altă direcţie, răscoliţi printre comorile ascunse ale geniului naţional, treziţi cât mai repede spiritul propriu şi caracteristic al poporului din adâncurile în care doarme, faceţi astfel să apară o uriaşă reacţiune morală, o nouă revoluţie de idei, în care ideea de spiritualitate românească să fie mai mare decât cuvinte precum uman, genial, frumos; în fine, fiţi cu o mare putere Români, Români şi iar Români...”
Mihai Eminescu
UNITATE !
***
Mancarea modificata genetic si otravita cu E-uri; Apa si Aerul otravit; vaccinurile si cipurile, aduc moarte.
STOP !
Toate acestea si cei care le-au gandit si le-au materializat, sa mearga ACUM la lada de gunoi a istoriei.
DUMNEZEULE OMNIPOTENT ajuta-ne, iarta-ne si indeparteaza de la noi oamenii acest pahar al suferintei.
Faca-se voia Ta.
Amin!
" CURATAM CAMPUL CA SA AIBE UNDE SA "ATERIZEZE" INGERII. "
http://ingeriipazitori.blogspot.com/
joculdivin@yahoo.com
UNITATE !
„Suntem adeseori zăpăciţi, aproape că nu mai ştim ce voim cu adevărat,
nu mai ştim ce să facem, nu mai ştim ce să primim, nu mai ştim ce să respingem, nu mai ştim în cine
să ne încredem; nu ne mai înţelegem şi nu ne mai auzim aşa cum trebuie unii pe alţii; ne trebuie o idee forţă
care să ne limpezească de urgenţă capetele şi care să ne împreune pe toţi, plini de avânt şi intenţii bune, la lucru.”
- Mihai Eminescu
UNITATE !
***
UNITATE !
“Schimbaţi opţiunea publică, daţi-i urgent o altă direcţie, răscoliţi printre comorile ascunse ale geniului naţional, treziţi cât mai repede spiritul propriu şi caracteristic al poporului din adâncurile în care doarme, faceţi astfel să apară o uriaşă reacţiune morală, o nouă revoluţie de idei, în care ideea de spiritualitate românească să fie mai mare decât cuvinte precum uman, genial, frumos; în fine, fiţi cu o mare putere Români, Români şi iar Români...” - Mihai Eminescu
UNITATE !
***
Mancarea modificata genetic si otravita cu E-uri; Apa si Aerul otravit; vaccinurile si cipurile, aduc moarte.
STOP !
Toate acestea si cei care le-au gandit si le-au materializat, sa mearga ACUM la lada de gunoi a istoriei.
DUMNEZEULE OMNIPOTENT ajuta-ne, iarta-ne si indeparteaza de la noi oamenii acest pahar al suferintei.
Faca-se voia Ta.
Amin!
„Suntem adeseori zăpăciţi, aproape că nu mai ştim ce voim cu adevărat,
nu mai ştim ce să facem, nu mai ştim ce să primim, nu mai ştim ce să respingem, nu mai ştim în cine
să ne încredem; nu ne mai înţelegem şi nu ne mai auzim aşa cum trebuie unii pe alţii; ne trebuie o idee forţă
care să ne limpezească de urgenţă capetele şi care să ne împreune pe toţi, plini de avânt şi intenţii bune, la lucru.”
- Mihai Eminescu
UNITATE !
***
UNITATE !
“Schimbaţi opţiunea publică, daţi-i urgent o altă direcţie, răscoliţi printre comorile ascunse ale geniului naţional, treziţi cât mai repede spiritul propriu şi caracteristic al poporului din adâncurile în care doarme, faceţi astfel să apară o uriaşă reacţiune morală, o nouă revoluţie de idei, în care ideea de spiritualitate românească să fie mai mare decât cuvinte precum uman, genial, frumos; în fine, fiţi cu o mare putere Români, Români şi iar Români...” - Mihai Eminescu
UNITATE !
***
Mancarea modificata genetic si otravita cu E-uri; Apa si Aerul otravit; vaccinurile si cipurile, aduc moarte.
STOP !
Toate acestea si cei care le-au gandit si le-au materializat, sa mearga ACUM la lada de gunoi a istoriei.
DUMNEZEULE OMNIPOTENT ajuta-ne, iarta-ne si indeparteaza de la noi oamenii acest pahar al suferintei.
Faca-se voia Ta.
Amin!
„CĂTRE POPOR”
enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei
Ierarhia Bisericii Greciei care s-a întrunit în şedinţă ordinară pe 5-8 octombrie 2010 simte nevoia să se adreseze creştinilor săi, poporului lui Dumnezeu, dar şi fiecărui om bine intenţionat, pentru a vorbi pe limba adevărului şi a dragostei.
Zilele pe care le trăim sunt grele şi critice. Trecem ca ţară printr-o criză economică cumplită care creează multora nesiguranţă şi teamă. Nu ştim ce ne aşteaptă în ziua de mâine. Ţara noastră se pare că nu mai este liberă, ci în fapt este administrată de creditorii noştri. Ştim că mulţi dintre voi aşteptaţi de la Biserica ce vă păstoreşte să vorbească şi să ia poziţie asupra evenimentelor la care suntem martori.
Este adevărat că ceea ce se întâmplă în patria noastră este inedit şi cutremurător. Criza duhovnicească, socială şi economică merge mână în mână cu răsturnarea întregii firi. Este vorba de încercarea dezrădăcinării şi distrugerii temeiurilor multor tradiţii care până acum erau considerate de la sine înţelese pentru viaţa din spaţiul nostru. Din punct de vedere social se operează o răsturnare a datelor şi a drepturilor, desigur cu un argument evident: măsurile acestea le cer creditorii noştri. Declarăm de aceea că suntem o ţară sub ocupaţie şi că executăm poruncile conducătorilor-debitorilor noştri. Întrebarea care se naşte este dacă solicitărilor lor privesc doar chestiunile economice şi de asigurări sau vizează şi fizionomia duhovnicească şi culturală a patriei noastre.
În faţa acestei situaţii orice om raţional se întreabă: de ce nu am luat mai devreme toate aceste măsuri drastice, care astăzi sunt caracterizate drept necesare. De ce nu am schimbat la timpul lor toate aceste patogenii ale societăţii şi ale economiei pe care azi le realizăm în un mod brutal? Persoanele de pe scena politică din ţara noastră sunt, de decenii, aceleaşi. Cum au socotit atunci costul politic, ştiind că conduc ţara la catastrofă, iar azi ei se simt în siguranţă, pentru că acţionează de pe poziţia celor care dau porunci? Au loc răsturnări radicale pentru care altădată se revolta întreaga Grecie, iar azi ele se impun aproape fără împotriviri.
Criza noastră economică, în cuvinte foarte simple, se datorează diferenţei dintre producţie şi consum. Între ritmul lent al producţiei pe care îl atingem şi nivelul ridicat de viaţă cu care ne-am învăţat să trăim. Când ceea ce se consumă este mult mai mare decât ceea ce se produce, atunci balanţa economică înclină spre partea cheltuielilor. Ţara noastră, pentru a face faţă, este nevoită să se împrumute cu speranţa că balanţa perturbată se va reechilibra. Atunci când însă nu se întâmplă acest lucru şi debitorii cer returnarea împrumuturilor plus dobândă, se ajunge la criză şi la faliment. Criza economică care chinuie şi domină ţara noastră nu este însă decât vârful iceberg-ului. Este urmarea şi rodul unei alte crize, a celei duhovniceşti. Disproporţia dintre producţie şi consum prezintă însă nu doar o dimensiune economică, ci în primul rând este un fapt duhovnicesc. Este indiciul crizei duhovniceşti, care priveşte atât conducerea ţării, cât şi poporul. O conducere care nu a putut să aibă o atitudine responsabilă faţă de popor, care nu a putut sau nu a vrut să vorbească pe limba adevărului, care a promovat modele eronate, care a cultivat relaţiile clientelare, numai şi numai pentru că a avut ca scop deţinerea puterii. O conducere care în practică se vădeşte că a subminat interesele reale ale ţării şi ale poporului.
Şi pe de altă parte, un popor, adică noi, care ne-am purtat iresponsabil. Ne-am lăsat pradă bunăstării, îmbogăţirii facile şi traiului bun, ne-am dedat câştigului uşor şi înşelăciunii. Nu ne-am pus problema adevărului lucrurilor. Revendicarea arbitrară a drepturilor de către bresle şi grupuri sociale, cu o desăvârşită nepăsare faţă de coeziunea socială, au contribuit în mare măsură la situaţia de astăzi.
Esenţa crizei duhovniceşti este absenţa sensului vieţii şi încarcerarea omului în prezentul rectiliniu, adică în instinctul lui egoist. Un prezent fără viitor, fără perspectivă. Un prezent condamnat la plictis şi monotonie. Viaţa a devenit un interval de timp între două date, a naşterii şi a îngropării, cu un interval necunoscut între ele.
Într-o asemenea perspectivă, deşertăciunea se ia la întrecere cu iraţionalul şi lupta o câştigă totdeauna tragicul. Când te adresezi tinerilor şi îi întrebi: „de ce iei droguri, fiule?” şi îţi răspund: „spuneţi-mi dumneavoastră de ce să nu iau? Nu sper nimic, nu aştept nimic, singura mea bucurie este atunci când înfig injecţia şi călătoresc (în alte lumi)”; sau atunci când atragi atenţia unui tânăr că luând droguri va muri, iar el îţi răspunde cu un zâmbet tragic: „nu înţelegeţi că eu iau droguri, ca să trăiesc”, atunci înţelegi cât de incredibil de adevărate şi de potrivite în tragismul lor sunt cuvintele de mai sus. În loc deci de sens al vieţii noi am urmărit bunăstarea, traiul bun, puterea economică. Când însă nu există altă perspectivă de viaţă în afară de consum, când puterea economică şi demonstrarea ei ostentativă devine singurul mod al recunoaşterii sociale, atunci diferenţierea de restul lumii este singurul drum de viaţă, pentru că altfel, dacă nu eşti imoral, eşti prost. Aşa au gândit şi au făptuit mulţi, aşa am ajuns la diferenţierea şi de putere, dar şi de poziţie în poporul nostru. Întrebarea – dilema lui Dostoievski „libertate sau fericire?” o trăim în tot tragicul ei. Am ales bunăstarea contrafăcută şi am pierdut Libertatea persoanei noastre, am pierdut Libertatea ţării noastre. Astăzi omul în mod justificat tremură mai degrabă „oare nu cumva i se vor micşora veniturile?”, dar nu se nelinişteşte pentru deficienţele educaţiei care îi privesc pe copiii săi şi nu se îngrijorează de înjosirea persoanei umane. Aceasta deci este esenţa adevăratei crize şi sursa crizei economice pe care atât de nemilos o exploatează actualii „negustori de popoare”.
În Sinodul Ierarhiei, noi, părinţii voştri duhovniceşti, ne-am făcut autocritica, am dorit să ne confruntăm cu responsabilităţile noastre şi să cercetăm care este partea noastră de vină în prezenta criză. Ştim că uneori v-am mâhnit, v-am smintit chiar. Nu am reacţionat direct şi la momentul potrivit faţă de atitudini care v-au rănit. Negustorii distrugerii relaţiei dintre popor şi Biserica sa care îl păstoreşte au exploatat îndeajuns şi în mod pragmatic scandalurile fabricate şi au încercat să destrame încrederea dumneavoastră în Biserică.
Dorim să vă spunem că Biserica are antidotul consumului ca mod de viaţă şi acesta este asceza. Şi dacă consumul este sfârşitul, pentru că este o viaţă fără sens, asceza este drumul, pentru că conduce la o viaţă cu sens. Asceza nu este privarea de plăcere, ci îmbogăţirea vieţii cu sens. Este antrenamentul sportivului care îl conduce la competiţie şi la medalie, iar această medalie este viaţa care biruieşte moartea, viaţa care se îmbogăţeşte cu dragoste. Asceza este drumul libertăţii, împotriva sclaviei inutilului care astăzi ne înjoseşte.
Ne nelinişteşte situaţia Educaţiei noastre, pentru că sistemul educaţional actual se raportează la elev nu ca la o persoană, ci ca la un calculator electronic şi singurul lucru pe care îl face este să îl „încarce” cu materie, neinteresându-se de întreaga sa personalitate şi de aceea copiii noştri cu îndreptăţire se împotrivesc. De aceea suntem neliniştiţi în privinţa proiectului Noului Liceu care se pregăteşte. Manualele şcolare se scriu, într-adevăr, cu răspunderea guvernului, dar conţinutul lor îl vizează şi pe ultimul cetăţean grec, care aşteaptă de la Biserica sa să îi facă cunoscut cu putere şi glasul său smerit.
Înţelegem că toate parohiile noastre trebuie să devină spaţii ospitaliere pentru tinerii noştri, aşa cum sunt deja destule dintre ele, în care mulţi tineri găsesc refugiu în căutarea lor după sens şi speranţă.
Ştim că cereţi de la noi, păstorii voştri, o Biserică eroică, cu vigoare, care să aibă cuvânt profetic, cuvânt pentru tânărul contemporan, nu o Biserică secularizată, ci una sfinţită şi sfinţitoare, o Biserică liberă şi care să păstorească cu putere. O Biserică care nu se teme să ia poziţie faţă de sistemul viclean al acestei lumi, indiferent dacă împotrivirea conduce la prigoană şi martiriu.
Biserica este singurul organism care poate să stea nemijlocit alături de om şi să îl sprijine. Biserică însă suntem cu toţii şi aceasta este puterea noastră şi puterea ei. La unitatea dintre păstori şi popor ţintesc negustorii de popoare şi încearcă să o submineze. Ei ştiu că dacă vor „pierde” păstorul, cu uşurinţă se vor risipi oile şi le vor supune. Istoria ne învaţă că acolo unde Dumnezeu a fost luptat, scopul final era omul şi înjosirea lui. Întruparea lui Dumnezeu este cea mai mare recunoaştere a persoanei umane. Biserica nu se opune guvernării, ci acelora care exploatând guvernarea şi ascunzându-se în spatele puterii lucrează să vă priveze de speranţă. Aduceţi-vă aminte că pentru mulţi specialişti în economie, prezenta criză este fabricată, este o criză care urmăreşte controlul mondial de către puteri care nu sunt iubitoare de oameni.
Biserica lui Hristos are cuvânt pentru actuala situaţie, pentru că nu a încetat să fie şi trup al lumii, parte a istoriei. Nu poate să îngăduie nici nu fel de nedreptate, dar este datoare să arate disponibilitate pentru mărturisire şi martiriu. Ştim că oamenii de lângă noi suferă de foame, se află în sărăcie, se sufocă economic, deznădejdea de multe ori stăpâneşte inima lor. Cunoaştem acest lucru, pentru că prima lor oprire în căutarea speranţei este Biserica din zona lor, parohia lor. Scopul şi lupta noastră este ca fiecare parohie să devină centrul de unde activitatea pastorală a bisericii locale să îmbrăţişeze întreaga societate locală respectivă.
Decizia noastră este să creăm un observator al problemelor sociale cu scopul de a urmări îndeaproape şi de a preîntâmpina metodic problemele pe care le creează prezenta criză. Scopul nostru este să dezvoltăm lucrarea de asistenţă socială a fiecărei parohii, în aşa fel încât să nu mai existe nici măcar un om care să nu aibă o farfurie de mâncare. Cunoaşteţi şi dumneavoastră că în această privinţă Biserica realizează o lucrare uriaşă. Cunoaşteţi acest lucru, pentru că mulţi dintre dumneavoastră sprijiniţi voluntar acest efort al parohiei voastre şi îl susţineţi economic. Vă chemăm să staţi aproape fiecare de parohia voastră, ca să ne confruntăm împreună cu aceste momente grele.
Poporul nostru a trecut şi altă dată prin sărăcie şi foame, dar a îndurat şi a biruit, pentru că atunci avea perspective. Noi toţi putem să ajutăm pe unul şi unul pe mulţi. Dumnezeu nu ne-a dat duh de frică, ci de putere şi de dragoste. Cu acest duh, adunaţi în jurul marii noastre familii, Biserica, scoţând la iveală greşelile noastre, căutând sensul vieţii în dragoste, vom ieşi din acest ceas greu.
Ierarhia Bisericii Greciei
http://www.zoiforos.gr/
http://www.inews.gr/152/olo-to-keimeno-tou-fylladiou-pros-to-lao-tis-ieras-synodou-tis-ekklisias-tis-ellados.htm
Traducere Mihail Ilie
enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei
Ierarhia Bisericii Greciei care s-a întrunit în şedinţă ordinară pe 5-8 octombrie 2010 simte nevoia să se adreseze creştinilor săi, poporului lui Dumnezeu, dar şi fiecărui om bine intenţionat, pentru a vorbi pe limba adevărului şi a dragostei.
Zilele pe care le trăim sunt grele şi critice. Trecem ca ţară printr-o criză economică cumplită care creează multora nesiguranţă şi teamă. Nu ştim ce ne aşteaptă în ziua de mâine. Ţara noastră se pare că nu mai este liberă, ci în fapt este administrată de creditorii noştri. Ştim că mulţi dintre voi aşteptaţi de la Biserica ce vă păstoreşte să vorbească şi să ia poziţie asupra evenimentelor la care suntem martori.
Este adevărat că ceea ce se întâmplă în patria noastră este inedit şi cutremurător. Criza duhovnicească, socială şi economică merge mână în mână cu răsturnarea întregii firi. Este vorba de încercarea dezrădăcinării şi distrugerii temeiurilor multor tradiţii care până acum erau considerate de la sine înţelese pentru viaţa din spaţiul nostru. Din punct de vedere social se operează o răsturnare a datelor şi a drepturilor, desigur cu un argument evident: măsurile acestea le cer creditorii noştri. Declarăm de aceea că suntem o ţară sub ocupaţie şi că executăm poruncile conducătorilor-debitorilor noştri. Întrebarea care se naşte este dacă solicitărilor lor privesc doar chestiunile economice şi de asigurări sau vizează şi fizionomia duhovnicească şi culturală a patriei noastre.
În faţa acestei situaţii orice om raţional se întreabă: de ce nu am luat mai devreme toate aceste măsuri drastice, care astăzi sunt caracterizate drept necesare. De ce nu am schimbat la timpul lor toate aceste patogenii ale societăţii şi ale economiei pe care azi le realizăm în un mod brutal? Persoanele de pe scena politică din ţara noastră sunt, de decenii, aceleaşi. Cum au socotit atunci costul politic, ştiind că conduc ţara la catastrofă, iar azi ei se simt în siguranţă, pentru că acţionează de pe poziţia celor care dau porunci? Au loc răsturnări radicale pentru care altădată se revolta întreaga Grecie, iar azi ele se impun aproape fără împotriviri.
Criza noastră economică, în cuvinte foarte simple, se datorează diferenţei dintre producţie şi consum. Între ritmul lent al producţiei pe care îl atingem şi nivelul ridicat de viaţă cu care ne-am învăţat să trăim. Când ceea ce se consumă este mult mai mare decât ceea ce se produce, atunci balanţa economică înclină spre partea cheltuielilor. Ţara noastră, pentru a face faţă, este nevoită să se împrumute cu speranţa că balanţa perturbată se va reechilibra. Atunci când însă nu se întâmplă acest lucru şi debitorii cer returnarea împrumuturilor plus dobândă, se ajunge la criză şi la faliment. Criza economică care chinuie şi domină ţara noastră nu este însă decât vârful iceberg-ului. Este urmarea şi rodul unei alte crize, a celei duhovniceşti. Disproporţia dintre producţie şi consum prezintă însă nu doar o dimensiune economică, ci în primul rând este un fapt duhovnicesc. Este indiciul crizei duhovniceşti, care priveşte atât conducerea ţării, cât şi poporul. O conducere care nu a putut să aibă o atitudine responsabilă faţă de popor, care nu a putut sau nu a vrut să vorbească pe limba adevărului, care a promovat modele eronate, care a cultivat relaţiile clientelare, numai şi numai pentru că a avut ca scop deţinerea puterii. O conducere care în practică se vădeşte că a subminat interesele reale ale ţării şi ale poporului.
Şi pe de altă parte, un popor, adică noi, care ne-am purtat iresponsabil. Ne-am lăsat pradă bunăstării, îmbogăţirii facile şi traiului bun, ne-am dedat câştigului uşor şi înşelăciunii. Nu ne-am pus problema adevărului lucrurilor. Revendicarea arbitrară a drepturilor de către bresle şi grupuri sociale, cu o desăvârşită nepăsare faţă de coeziunea socială, au contribuit în mare măsură la situaţia de astăzi.
Esenţa crizei duhovniceşti este absenţa sensului vieţii şi încarcerarea omului în prezentul rectiliniu, adică în instinctul lui egoist. Un prezent fără viitor, fără perspectivă. Un prezent condamnat la plictis şi monotonie. Viaţa a devenit un interval de timp între două date, a naşterii şi a îngropării, cu un interval necunoscut între ele.
Într-o asemenea perspectivă, deşertăciunea se ia la întrecere cu iraţionalul şi lupta o câştigă totdeauna tragicul. Când te adresezi tinerilor şi îi întrebi: „de ce iei droguri, fiule?” şi îţi răspund: „spuneţi-mi dumneavoastră de ce să nu iau? Nu sper nimic, nu aştept nimic, singura mea bucurie este atunci când înfig injecţia şi călătoresc (în alte lumi)”; sau atunci când atragi atenţia unui tânăr că luând droguri va muri, iar el îţi răspunde cu un zâmbet tragic: „nu înţelegeţi că eu iau droguri, ca să trăiesc”, atunci înţelegi cât de incredibil de adevărate şi de potrivite în tragismul lor sunt cuvintele de mai sus. În loc deci de sens al vieţii noi am urmărit bunăstarea, traiul bun, puterea economică. Când însă nu există altă perspectivă de viaţă în afară de consum, când puterea economică şi demonstrarea ei ostentativă devine singurul mod al recunoaşterii sociale, atunci diferenţierea de restul lumii este singurul drum de viaţă, pentru că altfel, dacă nu eşti imoral, eşti prost. Aşa au gândit şi au făptuit mulţi, aşa am ajuns la diferenţierea şi de putere, dar şi de poziţie în poporul nostru. Întrebarea – dilema lui Dostoievski „libertate sau fericire?” o trăim în tot tragicul ei. Am ales bunăstarea contrafăcută şi am pierdut Libertatea persoanei noastre, am pierdut Libertatea ţării noastre. Astăzi omul în mod justificat tremură mai degrabă „oare nu cumva i se vor micşora veniturile?”, dar nu se nelinişteşte pentru deficienţele educaţiei care îi privesc pe copiii săi şi nu se îngrijorează de înjosirea persoanei umane. Aceasta deci este esenţa adevăratei crize şi sursa crizei economice pe care atât de nemilos o exploatează actualii „negustori de popoare”.
În Sinodul Ierarhiei, noi, părinţii voştri duhovniceşti, ne-am făcut autocritica, am dorit să ne confruntăm cu responsabilităţile noastre şi să cercetăm care este partea noastră de vină în prezenta criză. Ştim că uneori v-am mâhnit, v-am smintit chiar. Nu am reacţionat direct şi la momentul potrivit faţă de atitudini care v-au rănit. Negustorii distrugerii relaţiei dintre popor şi Biserica sa care îl păstoreşte au exploatat îndeajuns şi în mod pragmatic scandalurile fabricate şi au încercat să destrame încrederea dumneavoastră în Biserică.
Dorim să vă spunem că Biserica are antidotul consumului ca mod de viaţă şi acesta este asceza. Şi dacă consumul este sfârşitul, pentru că este o viaţă fără sens, asceza este drumul, pentru că conduce la o viaţă cu sens. Asceza nu este privarea de plăcere, ci îmbogăţirea vieţii cu sens. Este antrenamentul sportivului care îl conduce la competiţie şi la medalie, iar această medalie este viaţa care biruieşte moartea, viaţa care se îmbogăţeşte cu dragoste. Asceza este drumul libertăţii, împotriva sclaviei inutilului care astăzi ne înjoseşte.
Ne nelinişteşte situaţia Educaţiei noastre, pentru că sistemul educaţional actual se raportează la elev nu ca la o persoană, ci ca la un calculator electronic şi singurul lucru pe care îl face este să îl „încarce” cu materie, neinteresându-se de întreaga sa personalitate şi de aceea copiii noştri cu îndreptăţire se împotrivesc. De aceea suntem neliniştiţi în privinţa proiectului Noului Liceu care se pregăteşte. Manualele şcolare se scriu, într-adevăr, cu răspunderea guvernului, dar conţinutul lor îl vizează şi pe ultimul cetăţean grec, care aşteaptă de la Biserica sa să îi facă cunoscut cu putere şi glasul său smerit.
Înţelegem că toate parohiile noastre trebuie să devină spaţii ospitaliere pentru tinerii noştri, aşa cum sunt deja destule dintre ele, în care mulţi tineri găsesc refugiu în căutarea lor după sens şi speranţă.
Ştim că cereţi de la noi, păstorii voştri, o Biserică eroică, cu vigoare, care să aibă cuvânt profetic, cuvânt pentru tânărul contemporan, nu o Biserică secularizată, ci una sfinţită şi sfinţitoare, o Biserică liberă şi care să păstorească cu putere. O Biserică care nu se teme să ia poziţie faţă de sistemul viclean al acestei lumi, indiferent dacă împotrivirea conduce la prigoană şi martiriu.
Biserica este singurul organism care poate să stea nemijlocit alături de om şi să îl sprijine. Biserică însă suntem cu toţii şi aceasta este puterea noastră şi puterea ei. La unitatea dintre păstori şi popor ţintesc negustorii de popoare şi încearcă să o submineze. Ei ştiu că dacă vor „pierde” păstorul, cu uşurinţă se vor risipi oile şi le vor supune. Istoria ne învaţă că acolo unde Dumnezeu a fost luptat, scopul final era omul şi înjosirea lui. Întruparea lui Dumnezeu este cea mai mare recunoaştere a persoanei umane. Biserica nu se opune guvernării, ci acelora care exploatând guvernarea şi ascunzându-se în spatele puterii lucrează să vă priveze de speranţă. Aduceţi-vă aminte că pentru mulţi specialişti în economie, prezenta criză este fabricată, este o criză care urmăreşte controlul mondial de către puteri care nu sunt iubitoare de oameni.
Biserica lui Hristos are cuvânt pentru actuala situaţie, pentru că nu a încetat să fie şi trup al lumii, parte a istoriei. Nu poate să îngăduie nici nu fel de nedreptate, dar este datoare să arate disponibilitate pentru mărturisire şi martiriu. Ştim că oamenii de lângă noi suferă de foame, se află în sărăcie, se sufocă economic, deznădejdea de multe ori stăpâneşte inima lor. Cunoaştem acest lucru, pentru că prima lor oprire în căutarea speranţei este Biserica din zona lor, parohia lor. Scopul şi lupta noastră este ca fiecare parohie să devină centrul de unde activitatea pastorală a bisericii locale să îmbrăţişeze întreaga societate locală respectivă.
Decizia noastră este să creăm un observator al problemelor sociale cu scopul de a urmări îndeaproape şi de a preîntâmpina metodic problemele pe care le creează prezenta criză. Scopul nostru este să dezvoltăm lucrarea de asistenţă socială a fiecărei parohii, în aşa fel încât să nu mai existe nici măcar un om care să nu aibă o farfurie de mâncare. Cunoaşteţi şi dumneavoastră că în această privinţă Biserica realizează o lucrare uriaşă. Cunoaşteţi acest lucru, pentru că mulţi dintre dumneavoastră sprijiniţi voluntar acest efort al parohiei voastre şi îl susţineţi economic. Vă chemăm să staţi aproape fiecare de parohia voastră, ca să ne confruntăm împreună cu aceste momente grele.
Poporul nostru a trecut şi altă dată prin sărăcie şi foame, dar a îndurat şi a biruit, pentru că atunci avea perspective. Noi toţi putem să ajutăm pe unul şi unul pe mulţi. Dumnezeu nu ne-a dat duh de frică, ci de putere şi de dragoste. Cu acest duh, adunaţi în jurul marii noastre familii, Biserica, scoţând la iveală greşelile noastre, căutând sensul vieţii în dragoste, vom ieşi din acest ceas greu.
Ierarhia Bisericii Greciei
http://www.zoiforos.gr/
http://www.inews.gr/152/olo-to-keimeno-tou-fylladiou-pros-to-lao-tis-ieras-synodou-tis-ekklisias-tis-ellados.htm
Traducere Mihail Ilie
Avem in jurul nostru un invelis energetic – aura – menit sa ne protejeze impotriva atacurilor energetice din afara. Un om calm, cu sufletul linistit si impacat, are un invelis energetic intact, sanatos, fara portiuni subrezite sau sparturi. Cind sufletul este insa nelinistit, cind omul traieste in fiecare zi emotii negative – ura, furie, iritare, invidie (pizma despre care se vorbeste si in scrierile crestine) etc. – aura il slabeste, se subtiaza, apar fisuri care se largesc, deschizind acces vampirilor energetici, ca si bolilor si nenorocirilor de tot felul.
La fel cum scoarta copacului trebuie sa ramina intacta pentru a feri copacul de fel si chip de paraziti, tot asa si aura noastra este menita sa ne protejeze, sa ne apere. De aceea, este indicat sa eliberam emotiile negative, sa ne pastram calmul si ne vom mentine aura intacta, ferind-o de fisuri, ceea ce ne va face intangibili la atacurile din afara.
Este bine sa stim ca, deoarece functia aurei si cea a scoartei copacului se aseamana - amindoua protejeaza, in calitate de invelis, corpul fiintei vii, om sau copac -, aura poate fi refacuta apelind la ajutorul scoartei arborilor. Scoarta corespunde misiunii lui Saturn, care ne educa spiritul, il intareste, ii fortifica sistemul nervos; astfel capatam tarie de caracter, fermitate.
Pentru a ne intari aura, vom imbratisa arborele care ne reprezinta si vom bea decoct din scoarta copacului preferat.
Vampirismul energetic este o ocupatie nu tocmai inofensiva. Influentarea oamenilor la un asemenea nivel al campului este cu mult mai dificila decat ne putem inchipui. Vampirismul inseamna nu doar furtul unei anumite cantitati de energie, incalcarea invelisului campului si crearea conditiilor pentru pierderile ulterioare de energie dar si prejudicierea structurii fine a campului care poate duce la deformarea liniilor karmice ale destinului, sanatatii, psihicului. Dupa un furt masiv de energie apar devieri psihice. Omului care incepe sa se foloseasca de energia altuia i se inchid canalele de comunicare cu Universul iar el este nevoit sa ia din ce in ce mai multa energie. Astfel pot aparea boli grave si chiar moartea. Inceputul acestui proces sta in egoismul exacerbat manifestat in ganduri, emotii sau fapte, in neintelegerea unitatii lumii. Aceasta blocheaza canalele de legatura cu cosmosul si provoaca o cadere energetica. Acest proces e greu de oprit. El condamna copiii “vampirului” la niste boli grave intrucat acestia se nasc cu canalele de legatura cu Universul inchise si atunci fie ca sunt supusi vampirismului fie ei insisi vor deveni vampiri si vor continua ruinarea propriului suflet.
Cum procedeaza oamenii care au nevoie de energie? Ei infurie, chinuie victima, cauta diferite mijloace de a subjuga omul pentru ca a lua de la unul egal tie e complicat. E mai usor sa iei de la acela pe care l-ai subjugat.
De ce devine omul sadic? Parintii sai au renegat comuniunea cu lumea, au renegat inaltele sentimente ceea ce a dus la inchiderea completa a canalelor care-I unea cu Universul. A inceput degradarea si destramarea structurilor campului. Energia nu putea fi procurata din alta parte decat de la oameni.Daca este vorba de un copil, acesta incepe sa-si irite mama, s-o necajeasca.Ea incepe sa tipe in permanenta, se infurie si ii cedeaza energie. Copilul isi bate joc de colegii de joaca, ii jigneste, chinuie animalele, rade si isi bate joc de cei varstnici in scopul obtinerii energiei. Prin urmare provocarea de chinuri fizice si spirituale unui alt om este una din formele de vampirism.
Putini cunosc cat de grava e pedeapsa pentru vampirism si cat de putine sunt sansele de a iesi din aceasta situatie. Unul din mijloacele spirituale de aparare impotriva unui om certat cu regulile eticii, care incearca sa fure energie il constituie rugaciunea pentru ca aceasta constituie in acelasi timp si un ajutor pentru corectarea deformatiilor structurilor sale spirituale. “Rugati-va pentru cei ce va blestema si binecuvantati-i pe cei ce va urasc.”
Atat noi cat si ceilalti putem intretine sau lua rolul de “vampiri “Vampirismul este o “boala” care produce leziuni intr-unul din corpurile energetice – umane.Cand acesta este perturbat, nu se mai receptioneaza raspuns prin sentimente la impulsurile superioare. Asa apare nevoia de hrana energetica , de preluare de energie de la ceilalti; uneori acesta este insesizabila, dar se poate agrava – urmarile fiind destul de grave, atat pentru el, Vampirul energetic, cat si pentru Victima/e.Acestia sunt de obicei pacienti cu tulburari de personalitate sau apartinand unui anume context socio-cultural.Solutia este sa evitati certaretii care nu-si pot exprima sentimentele negative decat in forma conflictuala; exista indivizi care au o mica disputa cu ridicat de voce cel putin 1/zi. Nu este normal!
Cum ii recunoastem:
- dupa gradul de epuizare pe care ni-l produc.
- nu ne aduce nimic, ne regreseaza, si ne pericliteaza echilibrul emotional.O persoana care a fost victima unui vampir energetic, prezinta urmatoarele simptome:
- oboseala acuta – in cazul unor atacuri repetate, starea de oboseala devine cronica, iar persoana atacata simte nevoia unei odihne prelungite.
- vlaguire – se simte o lipsa acuta de energie. Persoana in cauza devine vampir energetic involuntar.
- nervozitate – stari de enervare fara motiv aparent.
- dureri de cap
- ameteli
- greturi
- lipsa poftei de viata
- pierdere temporara de memorie – acest simptom, apare intr-o faza mai avansata
- in unele situatii – aritmie cardiaca
Profile vampirice:
Lamentosii cronici:
- ne vampirizeaza deoarece cererea lor de afectiune este fara sfarsit si noi suntem incapabili sa o satisfacem sau sa o facem sa evolueze, in timp ce ei ne investesc cu rolul de SALVATOR – chiar daca nu avem nici capacitatea si nici dorinta.
- acesti eterni nemultumiti/vaicareti ne pun in situatia frustranta, de a rata oferirea unui sfat, deoarece in realitate ei nu sunt in starea de spirit pentru a ne primi sfatul, ei doar vor sa se descarce, sa ia energie...
Dependentii:
- ei ne cer constant dovezi de dragoste, ne solicita pentru oricare mica decizie, agatandu-se de noi ca niste copii; ei ne pun in pozitia de parinti si ne pun pe umeri o responsabilitate coplesitoare. Cum vrem sa ne luam distanta, ne si invadeaza culpabilitatea.Dependentii considera persoana de langa ei intregul lor univers si o epuizeaza cu solicitarile lor.
Hipersensibilii:
- sensibilitatea lor exagerata ne obliga sa avem tot timpul grija : totul devine subiect de justificare, totul este susceptibil sa provoace o drama. Ne condamna la un self-control permanent – ce stres!
Conflictualii:
Pentru ei rezolvarea problemelor trece prin agresivitate, ceea ce nu ii costa nimic, de vreme ce conflictul este modul lor specific de functionare, este starea lor de spirit.Ei nu cunosc si nici nu inteleg existenta unei stari de pace. In schimb, acest tip de relatie este bogat in emotii pentru persoana agresata, care va iesi goala de aici!
Cei in afara legii:
Rolul lor si teritoriul lor nu sunt niciodata clar definite, ceea ce obliga la o renegociere nesfarsita.Cum regulile nu sunt stabilite odata pentru totdeauna, fiecare trece prea usor in terenul celuilalt.Ei nu functioneaza dupa regulile stabilite si tot ce fac considera ca este normal.
Solutii:
- sa invatam sa punem limite, sa tragem granite, pentru a nu ne lasa inghititi de catre celalalt.Astfel riscam sa ne supunem patologiei celuilalt si sa devenim victima sa si apoi sa ne afundam in agresivitate si ranchiuna.
De regula sa ne indoim total de rolul nostru de SALVATOR!
Adeseori ii putem ajuta pe cei din jurul nostru, dar prea rar ii putem salva!
A lua rolul de salvator este mai degraba un semn al slabiciunii Ego-ului.Atunci cand ne creste nervozitatea, se impun doua intrebari:
- sunt eu oare persoana care trebuie sa se ocupe de aceste probleme?
- trebuie eu sa fiu persoana care ajuta sau eu trebuie sa-mi vad de lectiile mele?
In oricare dintre cazuri, cel mai bun semnal de alarma sunt emotiile noastre: sentimentul de nefericire-frustrare este semnul ca trebuie sa punem stop!
Terapeutul, de obicei, recomanda ruperea totala si imediata (macar pentru un timp) a cordonului care se afla intre cei doi. Si abia aici incepe problema.Cel care este vampir energetic va simti revolta donatorului de a-l alimenta. Daca din punct de vedere fizic, vampirul energetic era sanatos si donatorul bolnav, se ajunge – invariabil la colaps sau asa pare. (Unul se simte bine si unul e bolnav! ) – Unde-i logica?Ruperea legaturilor patologice, dintre cei doi, provoaca automat dezechilibru la vampirul energetic, trezind protest activ energetic la el (sigur, depinde si de stadiul “bolii vampirice”).
Secretul eliminarii acestui comportament este sa invatam sa iubim si sa daruim mai mult decat sa asteptam de la altii; astfel vom primi o uriasa cantitate de energie din Univers.
Un vechi proverb spune:”Daruind vei dobandi”. Darul suprafiresc se reflecta asupra-ti, se intoarce la tine ca un bumerang, ca o raza de lumina proiectata de oglinda si te va implini. Vei fi fericit si implinit cu tine insuti si astfel pregatit sa daruiesti din nou.
Relatiile personale sunt pentru noi un set inepuizabil de teste si totodata profunde lectii de intelegere. Poate ca nimic nu ne solicita mai mult generozitatea si intelepciunea ca o relatie – amoroasa, profesionala, amicala, filiala – orice implica a fi fata-n-fata cu cineva. Orice relatie personala ne atinge fiinta la toate nivelurile: fizic, emotional, mental, energetic, spiritual.Interactiunea la nivel energetic este rareori constientizata. Desi, in permanenta are loc un schimb de energie intre noi si cei din jurul nostru, ce poate lua forme cu atat mai dramatice cu cat suntem implicati mai profund intr-o relatie. Dar un schimb masiv de energie se poate face si in intalniri absolut accidentale si de o durata extrem de scurta. Din pacate, cel mai adesea, nu in avantajul ambelor parti.
Arta de a relationa constructiv nu ne-a fost niciodata predata. Nimeni nu ne-a explicat ce se intampla cand doua fiinte umane intra in legatura, ce schimburi subtile se produc inainte de prima strangere de mana, inainte de primul zambet sau de prima privire incruntata.
Inainte de orice, doi oameni stabilesc mai intai un contact energetic. Chiar daca se afla la mare distanta, simplul gand indreptat catre o anumita persoana ne poate pune in legatura energetica cu ea. Iar aceasta legatura, desi pare inefabila, lipsita de consistenta, creeaza sau intareste matricea unei posibile relatii. Prin canalele energetice avem posibilitatea de a predetermina story-ul unei legaturi. Pentru ca in permanenta exista un circuit energetic intre noi si cei din jurul nostru, orice emotie, gest, cuvant, actiune sau atitudine se traduce in energie care vine spre noi si este emisa de noi.
Cand traim un disconfort pierdem energie, cand suntem multumiti castigam energie.
Cum pierdem energie in cazul unui conflict?
Intr-un conflict, nelinistea pe care o traim tulbura campul nostru energetic. In functie de natura conflictului (sentimental, competitie de valori, concurenta profesionala, confruntare temperamentala etc.) “ancorele” acestor tulburari se fixeaza in diverse zone ale acestui camp energetic. In cazul in care conflictul este mentinut multa vreme, apare riscul materializarii unor boli, corpul nostru suferind un dezechilibru energetic cronic.
Sunt arhicunoscute cateva moduri de furt energetic, cel mai adesea hotii fiind persoanele apropiate: parinti, sefi, soti, etc. Furt de energie prin:
- critica: o resimtim ca invalidanta, negare a valorii noastre, respingere a identitatii sau a conditiei in care ne punem prin gesturile, cuvintele si atitudinile noastre ce sunt criticate – genereaza sentimente de rusine si regret ce saboteaza stima de sine.
- interdictia: atinge libertatea de expresie, ne limiteaza manifestarea, ne induce senzatia unui pericol asupra caruia n-am cazut de acord ca ar exista, neaga afirmarea libera a temperamentului, opreste libera initiativa
- interogarea: hartuieste printr-o investigatie indiscreta ce reclama subordonare prin raspuns – orice intrebare induce presiunea raspunsului, creaza senzatia obligatiei de a satisface curiozitatea celuilalt pentru a beneficia de acceptarea persoanei
- indiferenta: ignorarea resprezinta un mod subtil de a lua energie prin crearea unei prezente “goale” pe care celalalt simte nevoia s-o umple aratand interes pentru starea persoanei ce joaca rolul dezinteresatului, al neparticipantului
- plangerea: creeaza presiunea salvarii, ascultarea fiind o buna forma de a oferi energie; poate sugera responsabilitatea sau obligatia ascultatorului de a sustine sau ajuta persoana ce se plange ( vaicareala)
Cum ne putem apara de hotii de energie?
In primul rand sa nu devenim obiectul atitudinilor de mai sus. Sa devenim constienti ca toate certurile, necazurile si frustarile oamenilor au ca scop aprovizionarea cu energie.Aceasta se petrece la nivel subtil, rareori fiind constienti cei implicati.Intelegand natura profunda a acestor manifestari putem zambi cand se incearca antrenarea noastra in conflice, barfe, vaicareli, judecati, etc.Persoanele din jurul nostru arareori constientizeaza ca prin comportamentul lor hartuie energetic pe cei de langa ei. Adeseori parintii dispun de energia copiilor lor fara sa vrea. Asta nu inseamna sa inceteze a-si mai corecta copilul cand acesta greseste. Ci doar sa invete s-o faca fara a induce copilului sentimente negative, sa o faca cu detasare, fara a manifesta suparare.
In relatia de dragoste adeseori cedam energie fara sa ne-o ceara nimeni. Nu este responsabil celalalt pentru faptul ca am pus la dispozitia sa o cantitate apreciabila din forta si vitalitatea noastra. Nici nu-si da seama, apoi, ca dispune de ea simtindu-se bine. Este responsabilitatea noastra sa invatam sa ne mentinem integritatea energetica. Cand ne pierdem tonusul fara ca cineva sa ne agreseze? De exemplu, atunci cand asteptam infrigurati si plini de griji ca partenerul sa vina acasa dupa cateva ore de intarziere. Orele de asteptare agitata ne-au consumat energia. Pe care vom incerca sa o recuperam. Cum? Prin metodele de mai sus: interogare, indiferenta, plangere, cearta. Chiar daca suntem justificati in a cere explicatii este importanta atitudinea pe care o avem. Dar nu putem avea o atitudine constructiva daca in sufletul nostru ne simtim folositi, indepartati, ignorati, respinsi sau desconsiderati (si cum am putea sa ne simtim altfel cand ne-am obisnuit ca starea noastra de bine sa depinda de cantitatea de apreciere si atentie primite de la partener?). Nimic mai fals si ca atare si starile de spirit care sunt traite de partenerii care au asteptari.Tonul ne va trada teama sau furia.Iar aceasta atitudine neconstructiva constituie la randul ei un atac energetic la adresa celuilalt, ea indicand modul in care operam in relatie, pozitia fata de partener la acel moment. In mod normal, partenerul se va apara atacand la randul lui sau ignorandu-ne.Si totul a inceput… de la felul in care am interpretat intarzierea – traducand-o in atac la adresa noastra, desconsiderare, lipsa de iubire. Noi proiectam asupra partenerilor de viata frustrarile noastre, lipsa de iubire de sine.Semnificatia pe care am dat-o gestului partenerului creeaza in mintea noastra un scenariu. Asteptarea infrigurata amplifica acest scenariu. Si cum iubitii sunt legati prin fire invizibile, cel mai probabil partenerul va simti de pe drum tensiunea care s-a creat. Poate fara sa-si dea seama, va amana momentul intoarcerii acasa sau soseste (desi iubeste persoana care il astespta) manifestand o iritare inexplicabila. Si jocul poate continua prin cearta, acuzatii, indiferenta, regrete.Si asa unii se imbata, altii se refugiaza la alte femei.Cand oamenii devin constienti de REALITATE jocurile inconstiente si murdare inceteaza.Partenerii devin constienti de frumusetea vietii si au controlul asupra starilor de spirit.Devin Creatori...
De unde ne luam energia fara sa ii „vampirizam” pe cei din jur?
Fiecare om se naste cu rezerve suficiente de energie pentru a trai. Daca uneori insa ne permitem luxul de a o risipi in conflicte, emotii sau ganduri negative, ce ne pun pe minus, atunci trebuie sa invatam sa generam la loc energia de care avem nevoie.Sunt cateva solutii in acest sens :
- rugaciunea, meditatia - rugaciunile de multumire au rezultate.Oamenii sunt invatati sa ceara ceva prin rugaciune.Cand cerem ceva prin rugaciune punem de fapt in evidenta ceea ce nu avem.Si cream conditii sa primi tot mai putin.Cand cerem ceva consideram ca meritam mai mult si il judecam pe Dumnezeu de ce nu ne-a dat.Universul este astfel conceput ca nu primim niciodata mai putin decat meritam.
- bucuria: este o sursa uriasa de energie – rasul, seninatatea, multumirea calma a propriei vieti ne ofera in permanenta vitalitate
- exuberanta, minunarea, incantarea si incitarea pe care le aduc intalnirile frumoase, proiectele care ne inspira, evenimentele ce ne anima
- iubirea: cea mai pura, mai inalta si complexa forma de energie, cu puterea cea mai mare de a crea - vorbim aici de iubirea neconditioanata, care este si singura forma de iubire autentica...
- generozitatea: actul daruirii, al comuniunii create de oferire, ne aduce instantaneu inapoi (prin bucuria celui ce primeste) energia pe care am dat-o si ceva in plus datorita fericirii pe care am generat-o
! aici se arata cat de important este sa multumim cand am fost ajutati si de asemenea sa ajutam atunci cand persoana si-a formulat dorinta de a primi ajutor (verbal sau in alta forma) altfel nu se genereaza o reactie autentica de recunostinta; recunostinta nefiind utila orgoliului donatorului ci smereniei demne a celui ce primeste.
"Biocimpul uman reprezinta o interferenta de cimpuri energetice, care este influentata atit de energia cosmica, cit si de energia pamintului, a mediului inconjurator. Despre schimbul de energii si asa-zisul "vampirism" energetic, ne-a vorbit terapeutul iesean Sorin Balan, specialist in terapia cu biocimp: "Vibratiile locului variaza dintr-o zona in alta, fiind benefice sau perturbatoare. Avem in vedere izvoarele subterane, nodurile retelei Hartman, morminte nemarcate. Pamintul pe care calcam emite vibratii cu ritmuri diferite, influentind starea noastra de spirit. De exemplu, sint locuri care predispun la meditatie, oferind o liniste a mintii, a gindurilor. Noi, oamenii, fiind sisteme deschise, odata ajunsi intr-un alt spatiu geografic, ne acordam in mod instinctiv cu vibratiile locului. Pentru aceasta, fiecare consuma energie – pentru a cobori si pentru a ridica ritmul vibrator al propriului corp energetic".
Cert este ca, spune dl Balan, oamenii percep vibratiile cadrului natural si ale atmosferei vibratorii locale: "De exemplu, la Manastirea Sihastria-Neamt, unde au vietuit parintii sihastri si nu s-a mai mincat carne de 450 de ani, aceste vibratii patrund in biocimpul uman ca un curent placut, inaltind fiinta, imprimind fericire si beatitudine. Intensitatea maxima a acestor energii benefice se simte in biserica, in timpul Sfintei Liturghii". Acelasi lucru se percepe in prezenta oamenilor buni, care au energii pozitive in aura. Dintre acestia, unii au avut experienta celor mai inalte energii, prin practicarea Rugaciunii lui Isus, numita si Rugaciunea Inimii, in acord cu viata de schivnic. Prin structura lor sufleteasca, oamenii sint predispusi la schimburi energetice: "Energiile se schimba intre oameni atunci cind ei pornesc o discutie dar chiar si fara comunicare, stind la o distanta de ordinul metrilor. De obicei, transferul se face inconstient dar poate fi controlat sau oprit prin autosugestie sau inchizind circuitele degetelor de la miini si picioare. Energia trece de la donator la acceptor si invers dar de o calitate inferioara, avantajat fiind doar acceptorul. Pulsul de energie buna primita foloseste insa pentru o perioada scurta de timp. In acest caz, rezolvarea consta in corectarea biocimpului, reechilibrarea aurei, reeducare catre incarcarea cu energie cosmica sau de la natura, asa cum a fost programat omul initial".
Dar exista si schimburi violente. Unii oameni "vampirizeaza" involuntar pe cei deschisi la suflet, darnici, intr-un timp foarte scurt, chiar si daca ii desparte un perete: "Senzatiile percepute de acceptor pot fi o stare generala de bine, de usurare a durerilor, incalzire, cascat, furnicaturi, limpezirea mintii. Donatorul simte incalzire asociata cu stari neplacute in diferite zone ale corpului, durere, furnicaturi in picioare sau miini, senzatie de rece in picioare, greata si golire a plexului solar, somnolenta, senzatie de nisip in ochi, irascibilitate, tuse repetata. Acest schimb de energie incepe de la corpurile subtile spre circuitul intern – corp fizic. Schimbul trebuie intrerupt cind se ajunge la durere in zona rinichilor, unde este sediul energiei ancestrale, dozata la nastere pentru intreaga viata. Uneori, organismul dezechilibrat nu reuseste sa mobilizeze propria energie si sa acopere minusul de energie dintr-un organ cu excesul de energie din altul, omul in cauza luind energie de la un semen de-al sau. Necorectarea dezechilibrului va conduce la un comportament energetic reflex, mai dificil de rezolvat".
Schimb de energie, spune dl Balan, este si fenomenul "deochiului". Acesta se poate explica prin trecerea unei energii de calitate inferioara spre aura copilului mai putin protejat (in general spre cei cu aparare slabita) in momentele de uimire, mirare, cind este deschisa poarta spre subconstient, moment in care energiile devin mobile. Ascultarea necazurilor cuiva predispune, in schimb, la curatirea aurei persoanei care se destainuie pe seama nivelului vibratoriu al celui care asculta: "Acest lucru se simte la spovedanie. Dupa marturisire la preot, oamenii simt ca li s-a luat ceva de pe suflet si au o stare de bine. In acest caz, stratul sapte (aflat la exterior) din aura celui care asculta – preotul – din auriu devine auriu cu pete bleumarin sau bleumarin cu pete aurii. De asemenea, prin rugaciunile unui preot sporit se usureaza si unele blesteme cazute pe unii oameni, parte din necuratenie fiind purificata trecind prin inima celui care se roaga, unde filtrul este sentimentul de iubire neconditionata".
Schimburile de energie intre oameni sau intre om si mediu sint inevitabile si necesare. Spre deosebire de cele involuntare, in transferurile constientizate, autoprotectia nu este cea mai buna solutie, pentru ca ea ar putea conduce, treptat, la izolare de ceilalti oameni si chiar de mediu. In unele situatii dam, iar in altele primim energie, fie ca aceasta este "buna" sau "rea". Important, spune dl Balan, este sa cultivam aceasta energie prin dragostea fata de natura si fata de semenii nostri."
Calea de a pune capat tuturor conflictelor este o cale interioara.Cand se asterne pacea in interior nimic din exterior nu o poate perturba.Nici cea mai puternica furtuna nu poate afecta viata din profunzimile oceanului.Agitatia este la periferie.Daca traiesti la periferie starea ta de spirit este la cheremul vanturilor care vin din toate partile.Ce inseamna sa traiesti la periferie?Sa crezi ca fericirea si bucuria iti vine din afara : din bani, masini, case, functii, partener de viata, etc.Ar insemna ca Dumnezeu sa dea acces la comori numai unora.Coboara in profunzime si acolo vei gasi esenta vietii: bucuria, pacea, iubirea adevarata, iertarea, implinirea, etc."O viata necercetata nu merita traita", spunea Seneca.Inteleptii nici nu o numesc viata, o numesc somn.Cand Tu nu traiesti Viata, nu ai control asupra a ceea ce traiesti, Viata te traieste pe tine.Esti la cheremul ei.
Acest material aduce o perspectiva diferita asupra relatiilor inter-umane si are darul de a ne trezi pentru a intelege modul subtil in care acestea functioneaza de fapt.Solutia nu este sa fugim din calea "agresorilor" ci sa constientizam ca suntem fiinte de Lumina, sa ne bucuram ca ne putem primi energia necesara, sa multumim Tatalui si sa trimitem ganduri de bine spre toti ceilalti pe ideea faca-se voia ta Doamne.Cand suntem in mijlocul unei situatii din cele prezentate mai sus, sa constientizam cum vine o ploaie de Lumina si Iubire care trece prin tot corpul, ca niste lasere, ne protejeaza, ne curata, ne vindeca, ne inalta si se duce ca bine si spre cei din jur.Energia IUBIRII si LUMINII, natura Creatorului, nu intra in conflict cu nimeni si cu nimic.Ea purifica tot, curata tot, vindeca tot,inalta tot.
Cu Lumina si Iubire,
La fel cum scoarta copacului trebuie sa ramina intacta pentru a feri copacul de fel si chip de paraziti, tot asa si aura noastra este menita sa ne protejeze, sa ne apere. De aceea, este indicat sa eliberam emotiile negative, sa ne pastram calmul si ne vom mentine aura intacta, ferind-o de fisuri, ceea ce ne va face intangibili la atacurile din afara.
Este bine sa stim ca, deoarece functia aurei si cea a scoartei copacului se aseamana - amindoua protejeaza, in calitate de invelis, corpul fiintei vii, om sau copac -, aura poate fi refacuta apelind la ajutorul scoartei arborilor. Scoarta corespunde misiunii lui Saturn, care ne educa spiritul, il intareste, ii fortifica sistemul nervos; astfel capatam tarie de caracter, fermitate.
Pentru a ne intari aura, vom imbratisa arborele care ne reprezinta si vom bea decoct din scoarta copacului preferat.
Vampirismul energetic este o ocupatie nu tocmai inofensiva. Influentarea oamenilor la un asemenea nivel al campului este cu mult mai dificila decat ne putem inchipui. Vampirismul inseamna nu doar furtul unei anumite cantitati de energie, incalcarea invelisului campului si crearea conditiilor pentru pierderile ulterioare de energie dar si prejudicierea structurii fine a campului care poate duce la deformarea liniilor karmice ale destinului, sanatatii, psihicului. Dupa un furt masiv de energie apar devieri psihice. Omului care incepe sa se foloseasca de energia altuia i se inchid canalele de comunicare cu Universul iar el este nevoit sa ia din ce in ce mai multa energie. Astfel pot aparea boli grave si chiar moartea. Inceputul acestui proces sta in egoismul exacerbat manifestat in ganduri, emotii sau fapte, in neintelegerea unitatii lumii. Aceasta blocheaza canalele de legatura cu cosmosul si provoaca o cadere energetica. Acest proces e greu de oprit. El condamna copiii “vampirului” la niste boli grave intrucat acestia se nasc cu canalele de legatura cu Universul inchise si atunci fie ca sunt supusi vampirismului fie ei insisi vor deveni vampiri si vor continua ruinarea propriului suflet.
Cum procedeaza oamenii care au nevoie de energie? Ei infurie, chinuie victima, cauta diferite mijloace de a subjuga omul pentru ca a lua de la unul egal tie e complicat. E mai usor sa iei de la acela pe care l-ai subjugat.
De ce devine omul sadic? Parintii sai au renegat comuniunea cu lumea, au renegat inaltele sentimente ceea ce a dus la inchiderea completa a canalelor care-I unea cu Universul. A inceput degradarea si destramarea structurilor campului. Energia nu putea fi procurata din alta parte decat de la oameni.Daca este vorba de un copil, acesta incepe sa-si irite mama, s-o necajeasca.Ea incepe sa tipe in permanenta, se infurie si ii cedeaza energie. Copilul isi bate joc de colegii de joaca, ii jigneste, chinuie animalele, rade si isi bate joc de cei varstnici in scopul obtinerii energiei. Prin urmare provocarea de chinuri fizice si spirituale unui alt om este una din formele de vampirism.
Putini cunosc cat de grava e pedeapsa pentru vampirism si cat de putine sunt sansele de a iesi din aceasta situatie. Unul din mijloacele spirituale de aparare impotriva unui om certat cu regulile eticii, care incearca sa fure energie il constituie rugaciunea pentru ca aceasta constituie in acelasi timp si un ajutor pentru corectarea deformatiilor structurilor sale spirituale. “Rugati-va pentru cei ce va blestema si binecuvantati-i pe cei ce va urasc.”
Atat noi cat si ceilalti putem intretine sau lua rolul de “vampiri “Vampirismul este o “boala” care produce leziuni intr-unul din corpurile energetice – umane.Cand acesta este perturbat, nu se mai receptioneaza raspuns prin sentimente la impulsurile superioare. Asa apare nevoia de hrana energetica , de preluare de energie de la ceilalti; uneori acesta este insesizabila, dar se poate agrava – urmarile fiind destul de grave, atat pentru el, Vampirul energetic, cat si pentru Victima/e.Acestia sunt de obicei pacienti cu tulburari de personalitate sau apartinand unui anume context socio-cultural.Solutia este sa evitati certaretii care nu-si pot exprima sentimentele negative decat in forma conflictuala; exista indivizi care au o mica disputa cu ridicat de voce cel putin 1/zi. Nu este normal!
Cum ii recunoastem:
- dupa gradul de epuizare pe care ni-l produc.
- nu ne aduce nimic, ne regreseaza, si ne pericliteaza echilibrul emotional.O persoana care a fost victima unui vampir energetic, prezinta urmatoarele simptome:
- oboseala acuta – in cazul unor atacuri repetate, starea de oboseala devine cronica, iar persoana atacata simte nevoia unei odihne prelungite.
- vlaguire – se simte o lipsa acuta de energie. Persoana in cauza devine vampir energetic involuntar.
- nervozitate – stari de enervare fara motiv aparent.
- dureri de cap
- ameteli
- greturi
- lipsa poftei de viata
- pierdere temporara de memorie – acest simptom, apare intr-o faza mai avansata
- in unele situatii – aritmie cardiaca
Profile vampirice:
Lamentosii cronici:
- ne vampirizeaza deoarece cererea lor de afectiune este fara sfarsit si noi suntem incapabili sa o satisfacem sau sa o facem sa evolueze, in timp ce ei ne investesc cu rolul de SALVATOR – chiar daca nu avem nici capacitatea si nici dorinta.
- acesti eterni nemultumiti/vaicareti ne pun in situatia frustranta, de a rata oferirea unui sfat, deoarece in realitate ei nu sunt in starea de spirit pentru a ne primi sfatul, ei doar vor sa se descarce, sa ia energie...
Dependentii:
- ei ne cer constant dovezi de dragoste, ne solicita pentru oricare mica decizie, agatandu-se de noi ca niste copii; ei ne pun in pozitia de parinti si ne pun pe umeri o responsabilitate coplesitoare. Cum vrem sa ne luam distanta, ne si invadeaza culpabilitatea.Dependentii considera persoana de langa ei intregul lor univers si o epuizeaza cu solicitarile lor.
Hipersensibilii:
- sensibilitatea lor exagerata ne obliga sa avem tot timpul grija : totul devine subiect de justificare, totul este susceptibil sa provoace o drama. Ne condamna la un self-control permanent – ce stres!
Conflictualii:
Pentru ei rezolvarea problemelor trece prin agresivitate, ceea ce nu ii costa nimic, de vreme ce conflictul este modul lor specific de functionare, este starea lor de spirit.Ei nu cunosc si nici nu inteleg existenta unei stari de pace. In schimb, acest tip de relatie este bogat in emotii pentru persoana agresata, care va iesi goala de aici!
Cei in afara legii:
Rolul lor si teritoriul lor nu sunt niciodata clar definite, ceea ce obliga la o renegociere nesfarsita.Cum regulile nu sunt stabilite odata pentru totdeauna, fiecare trece prea usor in terenul celuilalt.Ei nu functioneaza dupa regulile stabilite si tot ce fac considera ca este normal.
Solutii:
- sa invatam sa punem limite, sa tragem granite, pentru a nu ne lasa inghititi de catre celalalt.Astfel riscam sa ne supunem patologiei celuilalt si sa devenim victima sa si apoi sa ne afundam in agresivitate si ranchiuna.
De regula sa ne indoim total de rolul nostru de SALVATOR!
Adeseori ii putem ajuta pe cei din jurul nostru, dar prea rar ii putem salva!
A lua rolul de salvator este mai degraba un semn al slabiciunii Ego-ului.Atunci cand ne creste nervozitatea, se impun doua intrebari:
- sunt eu oare persoana care trebuie sa se ocupe de aceste probleme?
- trebuie eu sa fiu persoana care ajuta sau eu trebuie sa-mi vad de lectiile mele?
In oricare dintre cazuri, cel mai bun semnal de alarma sunt emotiile noastre: sentimentul de nefericire-frustrare este semnul ca trebuie sa punem stop!
Terapeutul, de obicei, recomanda ruperea totala si imediata (macar pentru un timp) a cordonului care se afla intre cei doi. Si abia aici incepe problema.Cel care este vampir energetic va simti revolta donatorului de a-l alimenta. Daca din punct de vedere fizic, vampirul energetic era sanatos si donatorul bolnav, se ajunge – invariabil la colaps sau asa pare. (Unul se simte bine si unul e bolnav! ) – Unde-i logica?Ruperea legaturilor patologice, dintre cei doi, provoaca automat dezechilibru la vampirul energetic, trezind protest activ energetic la el (sigur, depinde si de stadiul “bolii vampirice”).
Secretul eliminarii acestui comportament este sa invatam sa iubim si sa daruim mai mult decat sa asteptam de la altii; astfel vom primi o uriasa cantitate de energie din Univers.
Un vechi proverb spune:”Daruind vei dobandi”. Darul suprafiresc se reflecta asupra-ti, se intoarce la tine ca un bumerang, ca o raza de lumina proiectata de oglinda si te va implini. Vei fi fericit si implinit cu tine insuti si astfel pregatit sa daruiesti din nou.
Relatiile personale sunt pentru noi un set inepuizabil de teste si totodata profunde lectii de intelegere. Poate ca nimic nu ne solicita mai mult generozitatea si intelepciunea ca o relatie – amoroasa, profesionala, amicala, filiala – orice implica a fi fata-n-fata cu cineva. Orice relatie personala ne atinge fiinta la toate nivelurile: fizic, emotional, mental, energetic, spiritual.Interactiunea la nivel energetic este rareori constientizata. Desi, in permanenta are loc un schimb de energie intre noi si cei din jurul nostru, ce poate lua forme cu atat mai dramatice cu cat suntem implicati mai profund intr-o relatie. Dar un schimb masiv de energie se poate face si in intalniri absolut accidentale si de o durata extrem de scurta. Din pacate, cel mai adesea, nu in avantajul ambelor parti.
Arta de a relationa constructiv nu ne-a fost niciodata predata. Nimeni nu ne-a explicat ce se intampla cand doua fiinte umane intra in legatura, ce schimburi subtile se produc inainte de prima strangere de mana, inainte de primul zambet sau de prima privire incruntata.
Inainte de orice, doi oameni stabilesc mai intai un contact energetic. Chiar daca se afla la mare distanta, simplul gand indreptat catre o anumita persoana ne poate pune in legatura energetica cu ea. Iar aceasta legatura, desi pare inefabila, lipsita de consistenta, creeaza sau intareste matricea unei posibile relatii. Prin canalele energetice avem posibilitatea de a predetermina story-ul unei legaturi. Pentru ca in permanenta exista un circuit energetic intre noi si cei din jurul nostru, orice emotie, gest, cuvant, actiune sau atitudine se traduce in energie care vine spre noi si este emisa de noi.
Cand traim un disconfort pierdem energie, cand suntem multumiti castigam energie.
Cum pierdem energie in cazul unui conflict?
Intr-un conflict, nelinistea pe care o traim tulbura campul nostru energetic. In functie de natura conflictului (sentimental, competitie de valori, concurenta profesionala, confruntare temperamentala etc.) “ancorele” acestor tulburari se fixeaza in diverse zone ale acestui camp energetic. In cazul in care conflictul este mentinut multa vreme, apare riscul materializarii unor boli, corpul nostru suferind un dezechilibru energetic cronic.
Sunt arhicunoscute cateva moduri de furt energetic, cel mai adesea hotii fiind persoanele apropiate: parinti, sefi, soti, etc. Furt de energie prin:
- critica: o resimtim ca invalidanta, negare a valorii noastre, respingere a identitatii sau a conditiei in care ne punem prin gesturile, cuvintele si atitudinile noastre ce sunt criticate – genereaza sentimente de rusine si regret ce saboteaza stima de sine.
- interdictia: atinge libertatea de expresie, ne limiteaza manifestarea, ne induce senzatia unui pericol asupra caruia n-am cazut de acord ca ar exista, neaga afirmarea libera a temperamentului, opreste libera initiativa
- interogarea: hartuieste printr-o investigatie indiscreta ce reclama subordonare prin raspuns – orice intrebare induce presiunea raspunsului, creaza senzatia obligatiei de a satisface curiozitatea celuilalt pentru a beneficia de acceptarea persoanei
- indiferenta: ignorarea resprezinta un mod subtil de a lua energie prin crearea unei prezente “goale” pe care celalalt simte nevoia s-o umple aratand interes pentru starea persoanei ce joaca rolul dezinteresatului, al neparticipantului
- plangerea: creeaza presiunea salvarii, ascultarea fiind o buna forma de a oferi energie; poate sugera responsabilitatea sau obligatia ascultatorului de a sustine sau ajuta persoana ce se plange ( vaicareala)
Cum ne putem apara de hotii de energie?
In primul rand sa nu devenim obiectul atitudinilor de mai sus. Sa devenim constienti ca toate certurile, necazurile si frustarile oamenilor au ca scop aprovizionarea cu energie.Aceasta se petrece la nivel subtil, rareori fiind constienti cei implicati.Intelegand natura profunda a acestor manifestari putem zambi cand se incearca antrenarea noastra in conflice, barfe, vaicareli, judecati, etc.Persoanele din jurul nostru arareori constientizeaza ca prin comportamentul lor hartuie energetic pe cei de langa ei. Adeseori parintii dispun de energia copiilor lor fara sa vrea. Asta nu inseamna sa inceteze a-si mai corecta copilul cand acesta greseste. Ci doar sa invete s-o faca fara a induce copilului sentimente negative, sa o faca cu detasare, fara a manifesta suparare.
In relatia de dragoste adeseori cedam energie fara sa ne-o ceara nimeni. Nu este responsabil celalalt pentru faptul ca am pus la dispozitia sa o cantitate apreciabila din forta si vitalitatea noastra. Nici nu-si da seama, apoi, ca dispune de ea simtindu-se bine. Este responsabilitatea noastra sa invatam sa ne mentinem integritatea energetica. Cand ne pierdem tonusul fara ca cineva sa ne agreseze? De exemplu, atunci cand asteptam infrigurati si plini de griji ca partenerul sa vina acasa dupa cateva ore de intarziere. Orele de asteptare agitata ne-au consumat energia. Pe care vom incerca sa o recuperam. Cum? Prin metodele de mai sus: interogare, indiferenta, plangere, cearta. Chiar daca suntem justificati in a cere explicatii este importanta atitudinea pe care o avem. Dar nu putem avea o atitudine constructiva daca in sufletul nostru ne simtim folositi, indepartati, ignorati, respinsi sau desconsiderati (si cum am putea sa ne simtim altfel cand ne-am obisnuit ca starea noastra de bine sa depinda de cantitatea de apreciere si atentie primite de la partener?). Nimic mai fals si ca atare si starile de spirit care sunt traite de partenerii care au asteptari.Tonul ne va trada teama sau furia.Iar aceasta atitudine neconstructiva constituie la randul ei un atac energetic la adresa celuilalt, ea indicand modul in care operam in relatie, pozitia fata de partener la acel moment. In mod normal, partenerul se va apara atacand la randul lui sau ignorandu-ne.Si totul a inceput… de la felul in care am interpretat intarzierea – traducand-o in atac la adresa noastra, desconsiderare, lipsa de iubire. Noi proiectam asupra partenerilor de viata frustrarile noastre, lipsa de iubire de sine.Semnificatia pe care am dat-o gestului partenerului creeaza in mintea noastra un scenariu. Asteptarea infrigurata amplifica acest scenariu. Si cum iubitii sunt legati prin fire invizibile, cel mai probabil partenerul va simti de pe drum tensiunea care s-a creat. Poate fara sa-si dea seama, va amana momentul intoarcerii acasa sau soseste (desi iubeste persoana care il astespta) manifestand o iritare inexplicabila. Si jocul poate continua prin cearta, acuzatii, indiferenta, regrete.Si asa unii se imbata, altii se refugiaza la alte femei.Cand oamenii devin constienti de REALITATE jocurile inconstiente si murdare inceteaza.Partenerii devin constienti de frumusetea vietii si au controlul asupra starilor de spirit.Devin Creatori...
De unde ne luam energia fara sa ii „vampirizam” pe cei din jur?
Fiecare om se naste cu rezerve suficiente de energie pentru a trai. Daca uneori insa ne permitem luxul de a o risipi in conflicte, emotii sau ganduri negative, ce ne pun pe minus, atunci trebuie sa invatam sa generam la loc energia de care avem nevoie.Sunt cateva solutii in acest sens :
- rugaciunea, meditatia - rugaciunile de multumire au rezultate.Oamenii sunt invatati sa ceara ceva prin rugaciune.Cand cerem ceva prin rugaciune punem de fapt in evidenta ceea ce nu avem.Si cream conditii sa primi tot mai putin.Cand cerem ceva consideram ca meritam mai mult si il judecam pe Dumnezeu de ce nu ne-a dat.Universul este astfel conceput ca nu primim niciodata mai putin decat meritam.
- bucuria: este o sursa uriasa de energie – rasul, seninatatea, multumirea calma a propriei vieti ne ofera in permanenta vitalitate
- exuberanta, minunarea, incantarea si incitarea pe care le aduc intalnirile frumoase, proiectele care ne inspira, evenimentele ce ne anima
- iubirea: cea mai pura, mai inalta si complexa forma de energie, cu puterea cea mai mare de a crea - vorbim aici de iubirea neconditioanata, care este si singura forma de iubire autentica...
- generozitatea: actul daruirii, al comuniunii create de oferire, ne aduce instantaneu inapoi (prin bucuria celui ce primeste) energia pe care am dat-o si ceva in plus datorita fericirii pe care am generat-o
! aici se arata cat de important este sa multumim cand am fost ajutati si de asemenea sa ajutam atunci cand persoana si-a formulat dorinta de a primi ajutor (verbal sau in alta forma) altfel nu se genereaza o reactie autentica de recunostinta; recunostinta nefiind utila orgoliului donatorului ci smereniei demne a celui ce primeste.
"Biocimpul uman reprezinta o interferenta de cimpuri energetice, care este influentata atit de energia cosmica, cit si de energia pamintului, a mediului inconjurator. Despre schimbul de energii si asa-zisul "vampirism" energetic, ne-a vorbit terapeutul iesean Sorin Balan, specialist in terapia cu biocimp: "Vibratiile locului variaza dintr-o zona in alta, fiind benefice sau perturbatoare. Avem in vedere izvoarele subterane, nodurile retelei Hartman, morminte nemarcate. Pamintul pe care calcam emite vibratii cu ritmuri diferite, influentind starea noastra de spirit. De exemplu, sint locuri care predispun la meditatie, oferind o liniste a mintii, a gindurilor. Noi, oamenii, fiind sisteme deschise, odata ajunsi intr-un alt spatiu geografic, ne acordam in mod instinctiv cu vibratiile locului. Pentru aceasta, fiecare consuma energie – pentru a cobori si pentru a ridica ritmul vibrator al propriului corp energetic".
Cert este ca, spune dl Balan, oamenii percep vibratiile cadrului natural si ale atmosferei vibratorii locale: "De exemplu, la Manastirea Sihastria-Neamt, unde au vietuit parintii sihastri si nu s-a mai mincat carne de 450 de ani, aceste vibratii patrund in biocimpul uman ca un curent placut, inaltind fiinta, imprimind fericire si beatitudine. Intensitatea maxima a acestor energii benefice se simte in biserica, in timpul Sfintei Liturghii". Acelasi lucru se percepe in prezenta oamenilor buni, care au energii pozitive in aura. Dintre acestia, unii au avut experienta celor mai inalte energii, prin practicarea Rugaciunii lui Isus, numita si Rugaciunea Inimii, in acord cu viata de schivnic. Prin structura lor sufleteasca, oamenii sint predispusi la schimburi energetice: "Energiile se schimba intre oameni atunci cind ei pornesc o discutie dar chiar si fara comunicare, stind la o distanta de ordinul metrilor. De obicei, transferul se face inconstient dar poate fi controlat sau oprit prin autosugestie sau inchizind circuitele degetelor de la miini si picioare. Energia trece de la donator la acceptor si invers dar de o calitate inferioara, avantajat fiind doar acceptorul. Pulsul de energie buna primita foloseste insa pentru o perioada scurta de timp. In acest caz, rezolvarea consta in corectarea biocimpului, reechilibrarea aurei, reeducare catre incarcarea cu energie cosmica sau de la natura, asa cum a fost programat omul initial".
Dar exista si schimburi violente. Unii oameni "vampirizeaza" involuntar pe cei deschisi la suflet, darnici, intr-un timp foarte scurt, chiar si daca ii desparte un perete: "Senzatiile percepute de acceptor pot fi o stare generala de bine, de usurare a durerilor, incalzire, cascat, furnicaturi, limpezirea mintii. Donatorul simte incalzire asociata cu stari neplacute in diferite zone ale corpului, durere, furnicaturi in picioare sau miini, senzatie de rece in picioare, greata si golire a plexului solar, somnolenta, senzatie de nisip in ochi, irascibilitate, tuse repetata. Acest schimb de energie incepe de la corpurile subtile spre circuitul intern – corp fizic. Schimbul trebuie intrerupt cind se ajunge la durere in zona rinichilor, unde este sediul energiei ancestrale, dozata la nastere pentru intreaga viata. Uneori, organismul dezechilibrat nu reuseste sa mobilizeze propria energie si sa acopere minusul de energie dintr-un organ cu excesul de energie din altul, omul in cauza luind energie de la un semen de-al sau. Necorectarea dezechilibrului va conduce la un comportament energetic reflex, mai dificil de rezolvat".
Schimb de energie, spune dl Balan, este si fenomenul "deochiului". Acesta se poate explica prin trecerea unei energii de calitate inferioara spre aura copilului mai putin protejat (in general spre cei cu aparare slabita) in momentele de uimire, mirare, cind este deschisa poarta spre subconstient, moment in care energiile devin mobile. Ascultarea necazurilor cuiva predispune, in schimb, la curatirea aurei persoanei care se destainuie pe seama nivelului vibratoriu al celui care asculta: "Acest lucru se simte la spovedanie. Dupa marturisire la preot, oamenii simt ca li s-a luat ceva de pe suflet si au o stare de bine. In acest caz, stratul sapte (aflat la exterior) din aura celui care asculta – preotul – din auriu devine auriu cu pete bleumarin sau bleumarin cu pete aurii. De asemenea, prin rugaciunile unui preot sporit se usureaza si unele blesteme cazute pe unii oameni, parte din necuratenie fiind purificata trecind prin inima celui care se roaga, unde filtrul este sentimentul de iubire neconditionata".
Schimburile de energie intre oameni sau intre om si mediu sint inevitabile si necesare. Spre deosebire de cele involuntare, in transferurile constientizate, autoprotectia nu este cea mai buna solutie, pentru ca ea ar putea conduce, treptat, la izolare de ceilalti oameni si chiar de mediu. In unele situatii dam, iar in altele primim energie, fie ca aceasta este "buna" sau "rea". Important, spune dl Balan, este sa cultivam aceasta energie prin dragostea fata de natura si fata de semenii nostri."
Calea de a pune capat tuturor conflictelor este o cale interioara.Cand se asterne pacea in interior nimic din exterior nu o poate perturba.Nici cea mai puternica furtuna nu poate afecta viata din profunzimile oceanului.Agitatia este la periferie.Daca traiesti la periferie starea ta de spirit este la cheremul vanturilor care vin din toate partile.Ce inseamna sa traiesti la periferie?Sa crezi ca fericirea si bucuria iti vine din afara : din bani, masini, case, functii, partener de viata, etc.Ar insemna ca Dumnezeu sa dea acces la comori numai unora.Coboara in profunzime si acolo vei gasi esenta vietii: bucuria, pacea, iubirea adevarata, iertarea, implinirea, etc."O viata necercetata nu merita traita", spunea Seneca.Inteleptii nici nu o numesc viata, o numesc somn.Cand Tu nu traiesti Viata, nu ai control asupra a ceea ce traiesti, Viata te traieste pe tine.Esti la cheremul ei.
Acest material aduce o perspectiva diferita asupra relatiilor inter-umane si are darul de a ne trezi pentru a intelege modul subtil in care acestea functioneaza de fapt.Solutia nu este sa fugim din calea "agresorilor" ci sa constientizam ca suntem fiinte de Lumina, sa ne bucuram ca ne putem primi energia necesara, sa multumim Tatalui si sa trimitem ganduri de bine spre toti ceilalti pe ideea faca-se voia ta Doamne.Cand suntem in mijlocul unei situatii din cele prezentate mai sus, sa constientizam cum vine o ploaie de Lumina si Iubire care trece prin tot corpul, ca niste lasere, ne protejeaza, ne curata, ne vindeca, ne inalta si se duce ca bine si spre cei din jur.Energia IUBIRII si LUMINII, natura Creatorului, nu intra in conflict cu nimeni si cu nimic.Ea purifica tot, curata tot, vindeca tot,inalta tot.
Cu Lumina si Iubire,
Cand Mos Craciun devine idol.....
uitind caci de fapt mai importanta este NASTEREA MINTUITORULUI IISUS
Cand Mos Craciun devine idol
An de an, pe 25 decembrie se pogoară Domnul pe pământ. Aduce neîmpuţinata Sa
dragoste, mereu gata să ducă tot greul nostru pentru a ne ridica. Însă de câteva
veacuri ne găseşte Pruncul Iisus dănţuind, asemeni evreilor, în jurul unui alt
“viţel”. Un moş cu haine roşii şi barbă albă, inventat cu un secol în urmă. Îl
slăvim şi îl aşteptăm în casele noastre mai mult decât pe Pruncul ce se naşte
pentru noi în iesle. Moş Crăciun devine un nou dumnezeu.
Moş Crăciun s-a născut în presă, în anul 1860, fiind o creaţie a publicaţiei
Harperâs Illustrated Weekly. Cu toate acestea, cu ceva decenii înainte,
mass-media americană a tot publicat un frumos poem al pastorului Clement Clarke
Moore, care îl descria pe Sfântul Nicolae. Timp de 30 de ani, caricaturistul de
la Harperâs Illustrated a tot redesenat personajul care aduce daruri copiilor,
adăugând noi legende. Aşa se face că Moşul primeşte faimoasa haină roşie cu
nasturi negri şi curea lată din piele, fiindu-i oferit drept locuinţă teritoriul
Polului Nord. După anul 1930, personajul avea să fie împrumutat de compania Coca
Cola pentru a crea o nouă strategie de marketing necesară celui mai slab sezon
al vânzărilor de băuturi răcoritoare. Desenatorul Haddon Sundblom este cel care
îl ilustrează pe Moşul jovial în culorile companiei – alb şi roşu. Devenit
caracterul principal al campaniei publicitare de iarnă, Moş Crăciun avea să fie
popularizat întregii lumi. An de an, Moşul s-a îmbogăţit cu noi accesorii –
sania trasă de reni, spiriduşii care îl ajută să confecţioneze jucăriile şi
celebra listă cu nume. A primit mai apoi şi o Crăciuniţă, un brad împodobit sau
şosete uriaşe agăţate de şemineu, pentru a-şi atârna darurile. A jucat în
filmele americane. S-au umplut magazinele cu faimosul său chip. Graţie
mijloacelor de comunicare în masă şi publicităţii, creaţia americană a căpătat
proporţii din ce în ce mai răspândite, adăugându-i-se mituri din toate culturile
lumii.
Legenda lui Crăciun
Creştinismul l-a acceptat pe Moşul modern care este celebrat chiar pe 25
decembrie când omenirea sărbătoreşte Naşterea Pruncului Iisus. Din dorinţa de a
găsi o conotaţie creştină, se naşte legenda conform căreia Crăciun este cel care
refuză să o găzduiască în Betleem pe Maica Domnului aflată la vremea naşterii.
Se spune că soţia sa este cea care oferă, în ascuns, grajdul familiei drept loc
de odihnă pentru Fecioara Maria şi dreptul Iosif. Aici avea să se nască
Împăratul lumii. Pentru acest gest, femeia îşi pierde braţele, tăiate de crudul
său soţ. Se mai spune că însăşi Maica Domnului a vindecat mâinile Crăciuniţei,
fapt care a dus la convertirea lui Crăciun. În fapt, nici o Evanghelie nu
menţionează existenţa lui Crăciun sau a soţiei sale. Sfântul Apostol şi
Evanghelist Luca consemnează doar drumul spre Betleem al Maicii Domnului
însoţită de Iosif. Este specificată ieslea ca loc de odihnă pentru Iisus Hristos
şi se vorbeşte despre păstorii cărora îngerii le vestesc naşterea Mântuitorului.
Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei menţionează vizita în Iudeea a magilor
veniţi în căutarea Fiului de Împărat. E la fel de reală furia cu care Irod
primeşte vestea naşterii lui Mesia şi măcelul pruncilor de până la doi ani
produs de teama de a nu-şi pierde tronul. Nu e o legendă că Pruncul Iisus a
primit ca dar de la magi aur, smirnă şi tămâie şi că în drumul lor spre Betleem
au fost călăuziţi de o stea.
Moşul creştinilor
E adevărat că, de prin secolul al IV-lea, omenirea, şi în special creştinătatea,
a sărbătorit un “moş al darurilor”. Acesta este nimeni altul decât Sfântul
Nicolae, cel care avea obiceiul de a lăsa milostenii, în ascuns, nevoiaşilor.
Viaţa sfântului consemnează ajutorul oferit unei familii care, din cauza
sărăciei, înclina să cadă în păcatul desfrâului. Pungile cu galbeni strecurate
periodic de către episcopul Mirei aveau să salveze situaţia, însă “filantropul”
este descoperit. Câte familii nu a ajutat însă Sfântul Nicolae fără ca
minunatele fapte să fi fost consemnate? Pentru ajutorul primit în nenumărate
rânduri şi graba cu care sfântul a răspuns mereu la rugăciuni, cultul său s-a
răspândit în întreaga creştinătate. În amintirea dărniciei sale, părinţii şi-au
mângâiat copiii cu mici daruri. Secolul marketingului l-a transformat însă pe
Sfântul Nicolae într-un personaj mai puţin creştin, coborât mai degrabă din
platourile de la Hollywood decât din icoană.
În uitarea ei de Dumnezeu, omenirea l-a înlocuit pe Sfântul Nicolae cu un moş
păgân. În fapt, un idol pe care îl aşteptăm cu atât de multă nerăbdare tocmai
când se naşte cel mai mare Dar al omenirii, însuşi Domnul Iisus Hristos. În
neuitarea noastră, în decembrie, începem să forfotăm. Străzile sunt luminate,
magazinele îşi umplu rafturile, iar în pieţele cetăţilor de astăzi tronează câte
un brad. Copiii îşi pregătesc în avans câte o listă cu daruri; chiar şi modestă,
tot listă e. Îşi creează aşteptări şi visuri alimentate de Moşul de la
Hollywood. Trăiesc cu emoţie întâlnirea cu acest personaj la grădiniţă sau la
şcoală. Mai apoi, peste ani, tot balonul de săpun se sparge şi micuţii prind
minciuna. “Moşul sunt părinţii, toate sunt legende”. Moşul cel vesel şi frumos
îmbrăcat nu există, Crăciun, cel de la Betleem, e şi el un mit. Bulversaţi de o
lume a consumismului, ajungem să luptăm pentru a distinge între realitate şi
marketing. Ori de câte ori punem mai mult suflet în goana după cadouri, în
aşteptarea aproape pătimaşă a Moşului, să ne gândim că în fapt merităm doar o
nuieluşă. Şi dacă sub bradul german nu vom găsi nici un dar, să ne îndreptăm
inimile spre ieslea din Betleem, acolo unde se află cel mai frumos cadou primit
de întreaga omenire. În fapt, e şi darul meu, şi al vecinului de bloc sau al
celui mai uitat beduin din ţinuturile arse ale Sinaiului. E însuşi Dumnezeu,
venit, aşa cum spune colindul, Mititel Înfăşăţel şi pentru care Măicuţa Sfântă
n-a avut nici măcar scutecele.
A dărui e un sentiment nemaipomenit
Trăiesc de ceva vreme experienţa Crăciunului în Occident. În Marea Britanie, loc
ce mi-a devenit ca trăire extrem de cunoscut, am avut dezamăgirea să descopăr
copii care nu cred în naşterea lui Iisus ca Dumnezeu. Cu mare tristeţe a trebuit
să realizez că pentru ei Iisus Hristos e un personaj istoric şi oarecum
enigmatic. La vremea copilăriei, am scotocit ani
de-a rândul casa mamei pentru a găsi darurile de Crăciun cu mult timp înainte.
De multe ori, mi-am stricat singură surpriza. E uimitor să întâlnesc în Londra
copii de 10 anişori care încă mai cred cu tărie în existenţa unui moş extrem de
darnic, cu puteri magice. Copiii îşi pun dorinţe şi se roagă acestui moş. Am
întâlnit chiar şi adulţi care au cerut de la Moş Crăciun un an mai bun, fără
şocuri economice sau chiar l-au rugat să aducă sănătate. Occidentalii, fără
tendinţă de generalizare, îşi îndreaptă oarecum busola într-o direcţie ce nu
aduce decât efemer.
Dincolo de toate însă, a dărui e un sentiment nemaipomenit
pe care l-au experimentat mai toţi sfinţii Ortodoxiei. Însă, cum recent îmi
spunea un părinte grec, trebuie să fim atenţi în numele cui o facem.
sursa
art.http://saccsiv.wordpress.com/2010/12/19/cand-mos-craciun-devine-idol/#more-8185
uitind caci de fapt mai importanta este NASTEREA MINTUITORULUI IISUS
Cand Mos Craciun devine idol
An de an, pe 25 decembrie se pogoară Domnul pe pământ. Aduce neîmpuţinata Sa
dragoste, mereu gata să ducă tot greul nostru pentru a ne ridica. Însă de câteva
veacuri ne găseşte Pruncul Iisus dănţuind, asemeni evreilor, în jurul unui alt
“viţel”. Un moş cu haine roşii şi barbă albă, inventat cu un secol în urmă. Îl
slăvim şi îl aşteptăm în casele noastre mai mult decât pe Pruncul ce se naşte
pentru noi în iesle. Moş Crăciun devine un nou dumnezeu.
Moş Crăciun s-a născut în presă, în anul 1860, fiind o creaţie a publicaţiei
Harperâs Illustrated Weekly. Cu toate acestea, cu ceva decenii înainte,
mass-media americană a tot publicat un frumos poem al pastorului Clement Clarke
Moore, care îl descria pe Sfântul Nicolae. Timp de 30 de ani, caricaturistul de
la Harperâs Illustrated a tot redesenat personajul care aduce daruri copiilor,
adăugând noi legende. Aşa se face că Moşul primeşte faimoasa haină roşie cu
nasturi negri şi curea lată din piele, fiindu-i oferit drept locuinţă teritoriul
Polului Nord. După anul 1930, personajul avea să fie împrumutat de compania Coca
Cola pentru a crea o nouă strategie de marketing necesară celui mai slab sezon
al vânzărilor de băuturi răcoritoare. Desenatorul Haddon Sundblom este cel care
îl ilustrează pe Moşul jovial în culorile companiei – alb şi roşu. Devenit
caracterul principal al campaniei publicitare de iarnă, Moş Crăciun avea să fie
popularizat întregii lumi. An de an, Moşul s-a îmbogăţit cu noi accesorii –
sania trasă de reni, spiriduşii care îl ajută să confecţioneze jucăriile şi
celebra listă cu nume. A primit mai apoi şi o Crăciuniţă, un brad împodobit sau
şosete uriaşe agăţate de şemineu, pentru a-şi atârna darurile. A jucat în
filmele americane. S-au umplut magazinele cu faimosul său chip. Graţie
mijloacelor de comunicare în masă şi publicităţii, creaţia americană a căpătat
proporţii din ce în ce mai răspândite, adăugându-i-se mituri din toate culturile
lumii.
Legenda lui Crăciun
Creştinismul l-a acceptat pe Moşul modern care este celebrat chiar pe 25
decembrie când omenirea sărbătoreşte Naşterea Pruncului Iisus. Din dorinţa de a
găsi o conotaţie creştină, se naşte legenda conform căreia Crăciun este cel care
refuză să o găzduiască în Betleem pe Maica Domnului aflată la vremea naşterii.
Se spune că soţia sa este cea care oferă, în ascuns, grajdul familiei drept loc
de odihnă pentru Fecioara Maria şi dreptul Iosif. Aici avea să se nască
Împăratul lumii. Pentru acest gest, femeia îşi pierde braţele, tăiate de crudul
său soţ. Se mai spune că însăşi Maica Domnului a vindecat mâinile Crăciuniţei,
fapt care a dus la convertirea lui Crăciun. În fapt, nici o Evanghelie nu
menţionează existenţa lui Crăciun sau a soţiei sale. Sfântul Apostol şi
Evanghelist Luca consemnează doar drumul spre Betleem al Maicii Domnului
însoţită de Iosif. Este specificată ieslea ca loc de odihnă pentru Iisus Hristos
şi se vorbeşte despre păstorii cărora îngerii le vestesc naşterea Mântuitorului.
Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei menţionează vizita în Iudeea a magilor
veniţi în căutarea Fiului de Împărat. E la fel de reală furia cu care Irod
primeşte vestea naşterii lui Mesia şi măcelul pruncilor de până la doi ani
produs de teama de a nu-şi pierde tronul. Nu e o legendă că Pruncul Iisus a
primit ca dar de la magi aur, smirnă şi tămâie şi că în drumul lor spre Betleem
au fost călăuziţi de o stea.
Moşul creştinilor
E adevărat că, de prin secolul al IV-lea, omenirea, şi în special creştinătatea,
a sărbătorit un “moş al darurilor”. Acesta este nimeni altul decât Sfântul
Nicolae, cel care avea obiceiul de a lăsa milostenii, în ascuns, nevoiaşilor.
Viaţa sfântului consemnează ajutorul oferit unei familii care, din cauza
sărăciei, înclina să cadă în păcatul desfrâului. Pungile cu galbeni strecurate
periodic de către episcopul Mirei aveau să salveze situaţia, însă “filantropul”
este descoperit. Câte familii nu a ajutat însă Sfântul Nicolae fără ca
minunatele fapte să fi fost consemnate? Pentru ajutorul primit în nenumărate
rânduri şi graba cu care sfântul a răspuns mereu la rugăciuni, cultul său s-a
răspândit în întreaga creştinătate. În amintirea dărniciei sale, părinţii şi-au
mângâiat copiii cu mici daruri. Secolul marketingului l-a transformat însă pe
Sfântul Nicolae într-un personaj mai puţin creştin, coborât mai degrabă din
platourile de la Hollywood decât din icoană.
În uitarea ei de Dumnezeu, omenirea l-a înlocuit pe Sfântul Nicolae cu un moş
păgân. În fapt, un idol pe care îl aşteptăm cu atât de multă nerăbdare tocmai
când se naşte cel mai mare Dar al omenirii, însuşi Domnul Iisus Hristos. În
neuitarea noastră, în decembrie, începem să forfotăm. Străzile sunt luminate,
magazinele îşi umplu rafturile, iar în pieţele cetăţilor de astăzi tronează câte
un brad. Copiii îşi pregătesc în avans câte o listă cu daruri; chiar şi modestă,
tot listă e. Îşi creează aşteptări şi visuri alimentate de Moşul de la
Hollywood. Trăiesc cu emoţie întâlnirea cu acest personaj la grădiniţă sau la
şcoală. Mai apoi, peste ani, tot balonul de săpun se sparge şi micuţii prind
minciuna. “Moşul sunt părinţii, toate sunt legende”. Moşul cel vesel şi frumos
îmbrăcat nu există, Crăciun, cel de la Betleem, e şi el un mit. Bulversaţi de o
lume a consumismului, ajungem să luptăm pentru a distinge între realitate şi
marketing. Ori de câte ori punem mai mult suflet în goana după cadouri, în
aşteptarea aproape pătimaşă a Moşului, să ne gândim că în fapt merităm doar o
nuieluşă. Şi dacă sub bradul german nu vom găsi nici un dar, să ne îndreptăm
inimile spre ieslea din Betleem, acolo unde se află cel mai frumos cadou primit
de întreaga omenire. În fapt, e şi darul meu, şi al vecinului de bloc sau al
celui mai uitat beduin din ţinuturile arse ale Sinaiului. E însuşi Dumnezeu,
venit, aşa cum spune colindul, Mititel Înfăşăţel şi pentru care Măicuţa Sfântă
n-a avut nici măcar scutecele.
A dărui e un sentiment nemaipomenit
Trăiesc de ceva vreme experienţa Crăciunului în Occident. În Marea Britanie, loc
ce mi-a devenit ca trăire extrem de cunoscut, am avut dezamăgirea să descopăr
copii care nu cred în naşterea lui Iisus ca Dumnezeu. Cu mare tristeţe a trebuit
să realizez că pentru ei Iisus Hristos e un personaj istoric şi oarecum
enigmatic. La vremea copilăriei, am scotocit ani
de-a rândul casa mamei pentru a găsi darurile de Crăciun cu mult timp înainte.
De multe ori, mi-am stricat singură surpriza. E uimitor să întâlnesc în Londra
copii de 10 anişori care încă mai cred cu tărie în existenţa unui moş extrem de
darnic, cu puteri magice. Copiii îşi pun dorinţe şi se roagă acestui moş. Am
întâlnit chiar şi adulţi care au cerut de la Moş Crăciun un an mai bun, fără
şocuri economice sau chiar l-au rugat să aducă sănătate. Occidentalii, fără
tendinţă de generalizare, îşi îndreaptă oarecum busola într-o direcţie ce nu
aduce decât efemer.
Dincolo de toate însă, a dărui e un sentiment nemaipomenit
pe care l-au experimentat mai toţi sfinţii Ortodoxiei. Însă, cum recent îmi
spunea un părinte grec, trebuie să fim atenţi în numele cui o facem.
sursa
art.http://saccsiv.wordpress.com/2010/12/19/cand-mos-craciun-devine-idol/#more-8185
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
